Curs 7 - Afectiuni Bmf In Sarcina (nxpowerlite) 6a4l46

CURS NR. 7

CUPRINSUL CURSULUI

Conf. Dr. Pavaleanu Maricica

BOLI GENERALE ASOCIATE SARCINII

AFECŢUNI BMF ÎN SARCINĂ

UNIVERSITATEA ”PETRE ANDREI ” IASI ; FACULTATEA DE MEDICINA DENTARA “APOLLONIA” IASI

Afecţiuni în sarcină

>> Bolile cardiace şi sarcina

Curs nr. 7 Slide 3 / 83

> frecvenţa generală a bolilor cardiace a scăzut datorită reducerii incidenţei cardiopatiilor reumatismale. > a scazut însă incidenţa afecţiunilor congenitale, datorită progreselor terapiilor chirurgicale.

AFECTIUNI GENERALE ASOCIATE SARCINII AFECTIUNILE BUCO-MAXILOFACIALE SI SARCINA

> cele mai frecvente afecţiuni cardiace asociate cu sarcina sunt: valvulopatiile (în special cele mitrale) şi afecţiunile congenitale (exemplu: defecte septale atriale sau ventriculare, persistenţa canalului arterial). > datorită progreselor chirurgiei cardiace se pot întâlni astăzi gravide operate pe cord cu valve artificiale, cu defecte congenitale grave (tetralogia Fallot) sau chiar transplant de cord.




> efectele sarcinii asupra bolii cardiace: > se cunoaşte faptul că sarcina induce o creştere a activităţii cardiace, progresivă pe: tot parcursul sarcinii. Creşte debitul cardiac prin creşterea debitului bătaie şi prin creşterea frecvenţei cardiace. > de asemenea, creşte volumul plasmatic. Această creştere a activităţii cardiace este mai evidentă în travaliu (datorită efortului expulziv) şi în postpartumul imediat datorită redistribuţiei volumelor lichidiene. > accidentul major este insuficienţa ventriculară stângă acută, cu edem pulmonar acut.


> urmărirea şi îngrijirea gravidelor cardiace:


> consultaţia pregravidică este obligatorie pentru a evolua capacitatea funcţională cardiacă şi pentru a indica sau contraindica sarcina; AFECTIUNI GENERALE ASOCIATE SARCINII AFECTIUNILE BUCO-MAXILOFACIALE SI SARCINA

> consultaţia antenatală este menită, în colaborare cu cardiologul, să devină accidentele cardiace majore (insuficienţă ventriculară stângă şi edemul pulmonar acut);

> întreruperea terapeutică a sarcinii se indică numai în cardiopatiile grave (exemplu: boala Eisenmenger, tetralogia Fallot, chiar operate, cardiopatii decompensate). Ea se va efectua până în săptămâna a 12-a;


AFECTIUNI GENERALE ASOCIATE SARCINII

Fallot

Eisenmenger

AFECTIUNILE BUCO-MAXILOFACIALE SI SARCINA

Curs nr. 7

> îngrijirea antenatală presupune respectarea următoarelor reguli:

Slide 8 / 83

> repaus prelungit şi evitarea oricăror factori care pot determina o solicitare cardiacă suplimentară; > interzicerea fumatului;


> tratamentul energic al bolilor respiratorii sau al altor afecţiuni virale, microbiene etc; > tratamentul afecţiunilor dentare şi profilaxia cu antibiotice;

> profilaxia cu antibiotice pentru orice manevre medico-chirurgicale;


> orice tulburare cardiacă implică internarea şi tratarea în colaborare cu cardiologul; afecţiunile cardiace care beneficiază de tratament chirurgical se pot opera în cursul evoluţiei sarcinii; > gravidele care necesită tratament anticoagulant (cele cu valvulopatie operată sau cu fibrilaţie) trebuie să accepte riscul acestuia asupra sarcinii.


> atitudinea în timpul naşterii:


> se suprimă pe cât posibil durerea istrând o analgezie şi anestezie bună; > se evită efortul expulziv prin aplicare de forceps; nu se grăbeşte delivrenţa pentru ca reintrarea sângelui din circulaţia utero-placentară în circulaţia generală să se facă încet, fără un efort prea mare din partea cordului;


> antibioticoterapia profilactică.

>> Boala tromboembolică şi sarcina



> datorită condiţiilor favorizante induse de sarcină, boala tromboembolică este relativ frecventă în sarcină şi lehuzie, în special la nivelul membrelor inferioare. > condiţiile favorizante sunt: creşterea coagulabilităţii sanguine, modificările de flux sanguin în sensul scăderii acestuia în ultimele săptămâni de sarcină la nivelul membrelor, datorită compresiunii exercitate de uterul gravid şi influenţelor hormonale.


> riscul tromboembolic este de cinci ori mai mare după o operaţie cezariană decât după naşterea naturală.


> tromboflebitele superficiale interesează deci venele superficiale ale membrelor inferioare, mai ales când acestea prezintă dilataţii varicoase. > Vena trombozată este roşie, edemaţiată, caldă. > Tratamentul constă în mobilizare precoce, antiinflamatorii, analgezice.


>> Tromboflebita profundă



> se manifestă clinic prin febră, dureri, edem, impotenţă funcţională a membrului inferior afectat. Afecţiunea este gravă deoarece netratată se poate complica cu embolia pulmonară sau poate lăsa sechele (sindrom postflebitic). > tratamentul constă în mobilizare precoce, antiinflamatoare, antibiotice, anticoagulante (heparine, apoi dicumarinice).



>> Bolile aparatului respirator şi sarcina > interesează în special bolile pulmonare restrictive când insuficienţa respectivă se poate precipita sau agrava. Dintre ele amintim: > tuberculoza pulmonară care este influenţată nefavorabil de către sarcină prin congestia pulmonară şi anergia din sarcină.



>

naşterea pe cale naturală influenţează, de asemenea, evoluţia tuberculozei deoarece în expulzie pot apărea complicaţii ca: hemoptizie şi pneumotorax, iar în lehuzie, prin decompresiunea bruscă a bazelor pulmonare se reactivează leziunile bazale. > prognosticul matern este rezervat. Prognosticul fetal este bun, bacilul Koch nu trece bariera placentară.


> conduită:


> profilactică: reprezentată de contracepţie; > curativă: avort terapeutic în primele 12 săptămâni. > naşterea va avea loc pe cale naturală, aplicându-se forceps în expulzie. AFECTIUNI GENERALE ASOCIATE SARCINII

> cezariana se efectuează în formele grave evolutive.

> alăptarea este contraindicată şi nou-născutul este izolat de mamă pentru a nu se contamina.


>> Anemiile şi sarcina



> anemia poate fi definită ca o scădere a Hb sub 11% şi a hematocritului sub 35 %. > frecvenţa variază între 15-75 %, fiind condiţionată de vârstă, paritate, antecedente, profesie, mediu social. > simptomatologia constă în: paloare, astenie, adinamie, oboseală. La anemia carenţială, feriprivă (cea mai frecventă), cu frecvenţă mai rară, se poate asocia şi anemia prin carenţă de acid folic.. > la simptomatologia clasică se pot adăuga: uscăciunea gurii, limbă lucioasă, depapilată, disfagie, gingivoragii importante, exacerbarea cariei dentare.


> prognostic matern: > anemia reprezintă un factor de risc matern prin apariţia insuficienţei cardiace cu debit crescut (la valori ale Hb < 6 g). > prognosticul ovular este în general bun. Poate apărea la făt hipotrofie sau anemie sau acesta se poate naşte prematur. > conduită: > profilactică: alimentaţie echilibrată, bogată în proteine de origine animală (ouă, carne, ficat), legume (spanac, andive, urzici), fructe;

> curativă: medicaţie marţială (preparate din fier), acid



>> Diabetul şi sarcina

> diabetul zaharat este o boală de metabolism, cu evoluţie cronică, transmisă genetic sau dobândită în cursul vieţii şi caracterizată prin perturbarea metabolismului glucidic (hiperglicemie şi glicozurie) însoţită şi de perturbarea celorlalte metabolisme. > boala este cauzată de carenţa absolută sau relativă de insulina. > înainte de folosirea insulinei în tratamentul diabetului, aproximativ 1/5 din mame şi 1/2 din nou-născuţi mureau. Utilizarea insulinei a îmbunătăţit mai ales



> efectele sarcinii asupra diabetului constau în:


> controlul glicemiei este dificil atât datorită influenţelor hiperglicemiante ale hormonilor steroizi cât şi datorită inactivării placentare a insulinei; > creşte frecvenţa complicaţiilor datorită diabetului. AFECTIUNI GENERALE ASOCIATE SARCINII

> efectele diabetului asupra sarcinii: > creşte frecvenţa avortului; > există risc de moarte fetală şi maternă la sfârşitul sarcinii; > macrosomie fetală cu importante consecinţe obstetricale; > maturitate pulmonară întârziată; > creşte riscul unor complicaţii ca preeclampsia, hidramniosul.


> urmărirea sarcinii se face de către obstetrician în colaborare cu diabetologul. > conduită: > profilactică: prin evitarea sarcinii; > curativă: echilibrare metabolică, tratamentul complicaţiilor, asistenţă corectă la naştere. > prognosticul matern este rezervat. Pot apărea complicaţii cum ar fi: > hipoglicemie, come, disgravidii, infecţii urinare, vaginale.



Curs nr. 7

> pot apărea şi leziuni dentare pulpare, parodontopatii, pericoronarite, stomatite, glosite. în cazul acestor afecţiuni gravida nu va fi consultată sau tratată "â jeune". Hipoglicemia se va corecta prin istrarea de zahăr sau glucoza 10 - 33 %. > perioada recomandată de rezolvare a patologiei stomatologice este trimestrul al II-lea, exceptând urgenţele.

Slide 22 / 83


>> Bolile infecţioase şi sarcina


> infecţiile generale acute şi sarcina: > datorită stării de anergie caracteristică sarcinii, bolile infecţioase au o evoluţie mai gravă decât în afara ei. > prognosticul matern este rezervat deoarece infecţiile locale au tendinţă la generalizare, iar cele generalizate îmbracă forme clinice grave până la toxico-septicemii. > prognosticul ovular este rezervat, virusurile trec bariera placentară şi determină infecţia produsului de concepţie. în funcţie de vârsta sarcinii, pot apărea malformaţii, dismaturitate şi exitus. > sarcina se poate întrerupe prin avort spontan sau naştere prematură.


> conduită:


> profilactică: evitarea contaminării, evitarea aglomeraţiilor în timpul epidemiilor, procedee de imunizare ise (vaccin, gamaglobuline); > curativă: istrarea de antibiotice (din cele ise), întreruperea sarcinii (dacă boala este teratogenă), întreruperea alăptării. . > rubeola este o viroză foarte contagioasă, imunizantă, de o gravitate mare datorită malformaţiilor pe care le induce.

> în trimestrul I necesită întreruperea cursului sarcinii.


> varicela este rară în sarcină. Nu determină malformaţii fetale. Nu necesită întreruperea sarcinii. > herpesul poate fi localizat genital sau la nivelul extremităţii cefalice (gingivostomatită). Evoluţia fără tratament este de 5 - 8 zile. Fătul se poate contamina transplacentar, în cazul herpesului genital în momentul naşterii, dacă femeia naşte natural. > dă malformaţii fetale şi infectarea herpetică a fătului. > sarcina se poate întrerupe spontan. Tratamentul constă în badijonări locale cu alcool iodat sau Zovirax. In trimestrul I se întrerupe sarcina.



>> Infecţii generale cronice


> Toxoplasmoza: > este o afecţiune parazitară care determină imunitate. Adesea este asimptomatică.


> diagnosticul este serologic. > prognosticul matern este bun. > prognosticul fetal este grav dacă infecţia se produce în timpul sarcinii. Boala poate duce la: avort, malformaţii, naştere prematură.


> conduită: > profilactică: evitarea ului cu animalele domestice şi a consumului de carne infestată şi incomplet prelucrată termic; > curativă: rovamicină 2-3 g / zi, 30 zile, cu pauză de 3 săptămâni, până la sfârşitul sarcinii sau negativarea serologică.


>> Infecţia urinară


> este o patologie frecventă în timpul naşterii (3 - 6%), putând fi determinată de: Escherichia Coli, Proteus, Streptococ, Enterococ, Stafilococ. AFECTIUNI GENERALE ASOCIATE SARCINII

> frecventă este bacteriuria asimptomatică. > prognosticul matern este favorabil. Prognosticul fetal este rezervat, putând determina suferinţă fetală cronică, naştere prematură, moarte intrauterină. > conduită: > profilactică: determinarea bacteriuriei asimptomatice, evacuarea tubului digestiv; > curativă: antibioticoterapie, conform antibiogramei.


Curs nr. 7

> bolile cu transmitere sexuală pot fi virale (herpes, HIV),

Slide 29 / 83

bacteriene (gonoree), parazitare (sifilis). > sifilisul este o boală gravă atât pe plan social datorită contagiozităţii sale cât şi pe plan individual datorită urmărilor îndepărtate ale bolii. > prognosticul atât matern cât şi fetal s-a îmbunătăţit datorită posibilităţilor de tratament; sifilisul congenital se mai întâlneşte în cazurile în care gravida nu a fost luată în evidenţă şi diagnosticul nu a fost pus.


Curs nr. 7

> conduită:

Slide 30 / 83

> profilactică: evitarea contaminării şi screening-ul pentru depistarea infecţiei materne; > curativă: tratamentul cu penicilină sau eritromicină atât la mamă cât şi la făt.



>> Afecţiunile buco-maxilo-faciale şi sarcina


> afecţiunile buco-maxilo-faciale din timpul sarcinii pot fi preexistente acesteia, concomitente, agravate sau determinate de sarcină. > particularităţile legate de tratament trebuie să aibă în vedere caracterul de urgenţă al afecţiunii, complicaţiile posibile şi evitarea unor investigaţii sau tratamente contraindicate în sarcină.



> etiopatogenia: > adaptarea organismului matern la sarcină şi la modificările hormonale care o însoţesc nu se face fără a pune câteva probleme. Fără a atinge dimensiunile unei reale patologii gravidice, aceste tulburări pot antrena o incontestabilă jenă funcţională. > la baza alteraţiilor cavităţii bucale în timpul sarcinii stau mai mulţi factori care acţionează integral.


> factorii generali sunt reprezentaţi de: > tulburări endocrine: Chiaminato constată reapariţia fenomenelor la fiecare sarcină considerând că aceasta este dovada substratului germinativ de origine endocrină (estrogeni, adrenalină, acetilcolină, parathormon, calcitonină, gonadotrofine, HLP). Determinarea concentraţie acestor hormoni se poate face în plasmă, în urina din 24 ore şi în salivă.



> estrogenii reţin apa determinând edemul gingival şi producând o fragilitate a mucoasei gingivale, progesteronul produce relaxarea fibrelor elastice şi colagene, relaxare care se realizează în ţesutul periodontal cu lărgirea spaţiului periodontal, deci o mobilitate sporită a dinţilor.


> carenţe vitaminice: > vitamina A influenţează formarea smalţului care este de origine epitelială. Vitamina B1, prin lipsă, determină tulburarea metabolismului hidraţilor de carbon şi duce la acumularea de acid piruvic care accentuează procesele de proteoliză din smalţ. Vitamina C are rol în formarea substanţei intercelulare de origine mezenchimală şi în dezvoltarea dentinei. Necesarul de vitamina C este de 100 - 300 mg pe zi. Vitamina D influenţează metabolismul fosfocalcic. Vitamina E are rol în menţinerea stabilităţii membranelor biologice. > necesităţi crescute de calciu care la femeia gravidă sunt de 1 g pe zi; > alimentaţie unilaterală sau deficitară;


> factori imuni - sarcina constituie o stare fiziologică în care se observă o scădere a imunităţii, în special a celei mediate celular.


> în sarcină scad de asemenea factorii nespecifici de apărare antiinfecţioasă, cum ar fi: > opsoninele, properdinele, interferonul sau elementele care intră în mecanismul imunitar, cum ar fi ionii de Ca. Hormonii corticoizi produc depresie imunitară, la fel estrogenii, HCG, HPL.


> factorii locali sunt reprezentaţi de:


> modificări ale acidităţii salivare; > modificarea proprietăţilor bactericide ale salivei; > igienă bucală deficitară.


>> Leziunile mucoasei bucale şi gingivale


> Gingivita marginală generalizată gravidică:

> mucoasa bucală a femeii însărcinate suferă modificări constante, precoce, marcate de hipervascularizaţie şi tendinţă la edem, cauzate de creşterea nivelelor hormonale. Acesta este chiar un mijloc, pentru stomatologul avizat (Merger), de a suspiciona o sarcină. Descuamarea este intensă, astfel încât este uşor de a face un examen citologic. > frecvenţa este de 30-40% în primul trimestru de sarcină, atinge maximum în luna a VII-a şi dispare după naştere. Incidenţa scade la 0,03% la gravidele


> etiopatogenie:


> factorii determinanţi sunt agenţi bacterieni şi virali, de regulă floră patogenă polimorfă asociată; > factorii favorizanţi acţionează prin scăderea rezistenţei şi troficităţii mucoasei bucale, favorizând > dezvoltarea florei microbiene preexistente în cavitatea bucală sau transportate din mediul extern.


> dintre factorii favorizanţi pe primul loc se situează contextul hormonal al sarcinii, care creşte receptivitatea gingiei la factori iritanţi locali: tartru, leziuni coronare, pulpare netratate, pioree alveolară, resturi radiculare, placă dentară, obstrucţii dentare neadecvat efectuate sau în exces, urmate de igienă bucală

> diagnostic clinic:


> sângerarea gingivală este simptomul caracteristic, spontan, provocat, rar nocturn, asociat cu durere locală, disconfort bucal, dificultate în alimentaţie, slăbire. AFECTIUNI GENERALE ASOCIATE SARCINII

> examenul clinic evidenţiază gingia congestivă, hipertrofiată, edemaţiată, lucioasă, colorată în roz, corai până la roşu sau violaceu, sângerândă spontan sau la cea mai mică atingere. > papilele interdentare sunt alungite, uşor decolabile, sângerânde, colorate în roşu închis, formând adesea pungi gingivale. Aceste modificări apar la nivelul dinţilor superiori şi inferiori sau pot interesa întreaga arcadă alveolo-dentară.


> anatomie patologica:


> gingivita gravidică antrenează modificări histologice asemănătoare celor din gingivita simplă:

> cheratinizarea mai mult sau mai puţin a epiteliului; > hiperplazie celulară în stratul germinativ; > tendinţă la transformare fibroasă, cu prezenţa celulelor gigante; > alungirea papilelor conjunctive; > infiltrat inflamator, edem.

> prin modificarea metabolismului celular al epiteliului acesta se încarcă cu glicogen, testul Schiller devenind pozitiv.



> evoluţie: > boala poate persista toată sarcina, uneori şi 2-3 luni după naştere. Poate evolua cu decolări gingivale cu sau fără mobilitate dentară. Rar se complică cu gingivita ulcerată sau ulceronecrotică (mai ales la cazurile cu infecţie HIV sau Preovotella intermedia).


Curs nr. 7

> conduita profilactică:

Slide 42 / 83

> dispensarizare stomatologică; > eliminarea factorilor favorizanţi locali: îndepărtarea tartrului, a obstrucţiilor dentare neadecvate, a protezelor necorespunzătoare,

> corectarea punctelor de intermediare, tratamentul pulpitelor, cariilor, extracţia fragmentelor de rădăcini; > igienă bucală riguroasă, folosirea pastelor de dinţi alcaline, periaj zilnic; > supravegherea alimentaţiei: evitarea alimentelor iritante, a dulciurilor etc.



> conduita curativă constă în vitamino-terapie (A, C, B, K), extract de drojdie de bere 2 - 3 mg pe zi, 7-10 zile, masaj gingival şi badijonarea gingiilor cu acid tricloroacetic de 2 - 4 ori pe zi, clorhexidină (Clorhexamed, Hibident, Hibigel, Plak Out, Peridex) sau soluţii de tipul: > Rp: Neomicină 3 g, Romergan 0,15 g, Stamicin 1 m. UI,Vit. A 300.000 UI,Xilină 2 %, 30 g - pentru badijonaj de 3 ori pe zi.


> se mai pot practica: debridarea zonelor afectate, irigaţii cu betadină 10 %, detartraj cu ultrasunete.



> ca tratament general se poate istra: Metronidazol (Flagyl), 500 mg la 8 h (contraindicat în primul trimestru de sarcină), Amoxicilină 500 mg la 6 h, Eritromicină 400 mg la 6 h. > îmbunătăţirea apărării generale se poate face prin alimentaţie corespunzătoare sau imuno stimulatori (Cantastim, vaccin stafilococic, istraţi de obicei cu prudenţă în sarcină).


>> Epulisul (hiperplazia gingivală localizată)



> este o tumoră benignă a parodonţiului care se dezvoltă pe seama mucoasei gingivale şi a celorlalte elemente ce intră în alcătuirea parodonţiului, fiind de fapt o pseudotumoră gingivală hiperplazică. > apare de obicei în lunile III - IV aproximativ în 15 % din cazuri, adesea la multipare.


> etiopatogenie:


> afecţiunea este rezultatul activităţii blastomatogene a ţesutului parodontal, determinat de excesul de hormoni steroizi, la care se adaugă predispoziţia constituţională asociată sau nu cu o reactivitate particulară. AFECTIUNI GENERALE ASOCIATE SARCINII AFECTIUNILE BUCO-MAXILOFACIALE SI SARCINA

> sunt autori care susţin teoria existenţei unei leziuni preexistente sarcinii, care sub influenţele hormonale din sarcină şi iritaţiile cronice produse de tartrul dentar, resturile radiculare, lucrările protetice prost adaptate, carii dentare, obstrucţii debordante, se transformă într-o tumoră hiperplazică gingivală.

> etiopatogenie:


> sunt descrise cazuri de apariţie a epulisului gravidic la fiecare sarcină, dar cu localizare gingivală diferită.


> formele fibroase sunt comparate cu tumorile desmoide şi sunt rezultatul unui proces fibros sub incitaţie estrogenică.

> diagnostic clinic: > tumora este situată de obicei la nivelul maxilarului superior, are un diametru de aproximativ 1,5 cm, adesea pediculată, de culoare roz, consistenţă fermă, nedureroasă, relevată adesea de o mică sângerare. Suprafaţa este neregulată. > în epulisul fibros, suprafaţa este lucioasă, netedă.



> dacă aceste modificări pot să apară la femeia cu dantura sănătoasă, cel mai adesea, ele survin la femeia cu dentiţie defectuoasă, fiind favorizată şi de vârsta mai înaintată.


> anatomie patologică: > la microscop se constată: > epiteliul de suprafaţă acantozic, cu ţesut conjunctiv edemaţiat; > hipervascularizaţie conjunctivă.


> epulisul inflamator plasmocitar, care nu regresează după naştere, se transformă într-o formă fibroasă cu ţesut conjunctiv bogat, format din fascicole colagene, dispersate în toate sensurile, bogat capilarizat, înconjurat de infiltrat plasmocitar.

> tratament:


> majoritatea leziunilor dispar după naştere, practicianul rezumându-se la o supraveghere atentă, alături de igiena buco-dentară riguroasă şi îndepărtarea factorilor iritanţi locali. AFECTIUNI GENERALE ASOCIATE SARCINII

> talia leziunii, posibila ulceraţie sau infecţie, cu apariţia jenei la masticaţie, impun exereza chirurgicală a formaţiunii chiar în timpul evoluţiei sarcinii. Sunt citate cazuri de persistenţă a epulisului gravidic şi după naştere, cu reapariţia la menstre. > în această eventualitate se indică extirparea chirurgicală a leziunii după efectuarea unui bilanţ clinic şi radiologie minuţios.



>> Herpesul


> este o erupţie veziculoasă foarte pruriginoasă care apare în luna a IlI-a de sarcină. Benign pentru mamă, nu se poate exclude acţiunea teratogenă pentru făt mai ales când erupţia este întinsă. > tratamentul cu Zovirax este contraindicat în sarcină.


>> Afta vulgaris


> este frecventă şi recidivantă în timpul sarcinii, de mărime ce variază de la forme mici, multiple, până la forme gigante. > diagnostic clinic: > leziunile sunt localizate de obicei pe mucoasa buzei inferioare, marginea limbii, frenul lingual, fundul de sac vestibular, în număr şi dimensiuni variabile.


> aftele gigante formează ulceraţii de mărimi importante, extrem de dureroase, cu evoluţie lungă, lăsând după vindecare cicatrici fibroase, retractile.



> afta banală este însoţită de senzaţie de arsură şi durere locală, hipersalivaţie, inapetenţă. > sunt uneori consemnate leziuni neonatale la copii proveniţi din mame cu afte sistemice (se poate discuta şi transmiterea transplacentară a anticorpilor materni).


> evoluţie:


> pot dispărea spontan în 6-8 zile, pot de asemenea să recidiveze. > tratament: > este local şi general. Tratamentul local urmăreşte calmarea durerilor şi grăbirea procesului de epitelizare. Constă în badijonări cu clorură de zinc 20 %, fenol concentrat, tinctură de propolis care dă cele mai bune rezultate, gargară cu xilină, pulverizare cu corticoizi (oxicort) sau poţiuni cu nistatin după formula: Rp.: Nistatin 1 g,Neomicină 1 g, Hidrocortizon acetat f III,Gumă tragacanta 1 g, > apă cloroformată 200 mg - ds. pentru badijonaj 3 l linguri pe zi, câte una după mese. > tratamentul general este mai ales la formele trenante şi recidivante fără rezultate satisfăcătoare. Se recomandă vitaminoterapie (B, C), imunoterapie (gamaglobulină).



>> Patologia salivară > simptomul major este sialoreea care face parte din simptomatologia de debut a sarcinii, se poate asocia cu greţuri, vărsătură matinală nealimentară. > sialoreea se asociază cu scăderea pH-lui salivar, element care favorizează dezvoltarea florei bucale şi a moniliilor. Când sialoreea este exagerată poate deveni patologică (ptialism).


>> Pemfigusul vulgaris


> reprezintă o stomatită buloasă, manifestările bucale precedându-le pe cele cutanate. Evoluţia este foarte gravă şi se recomandă contracepţie, în caz de apariţia sarcinii, avort terapeutic indiferent de vârsta gestaţională. AFECTIUNI GENERALE ASOCIATE SARCINII AFECTIUNILE BUCO-MAXILOFACIALE SI SARCINA

> la aceste afecţiuni se mai pot adăuga: ulceraţiile, lichenul plan, leziuni determinate de deficitul de riboflavină care cauzează cheilite, glosite, usturimi bucale.


>> Ptialismul > este o afecţiune caracteristică primului trimestru, simptomul major fiind excreţia salivară exagerată. Aceasta poate fi moderată, cu debut în luna a II-a şi dispariţie în lunile V-VII, dar pot exista şi forme care persistă până la termen sau ajung la cantităţi apreciabile de 4-5 litri pe zi, determinând tulburări hidroelectrolitice, de nutriţie şi epuizare fizică.


> etiopatogenia este necunoscută. Se pot incrimina fie un reflex care ar induce un răspuns clinic la prezenţa sarcinii, fie un răspuns parasimpatic exagerat la nivelul glandelor salivare în contextul unei reactivităţi neurovegetative modificate de sarcină.



> clinic, gravida percepe o salivaţie abundentă care o obligă să înghită continuu (sialofagie). Sialofagia determină oboseala muşchilor suprahioidieni şi cervicali. In formele grave se poate ajunge la tulburări hidroelectrolitice. > nu există tratament eficace. Formele grave necesită spitalizare, izolare, reechilibrare hidroelectrolitică. Rar se indică întreruperea sarcinii.



>> Citomegalovirus > este o afecţiune rară dar gravă datorită trecerii transplacentare a virusului. Manifestarea clinică la mamă este frustă, dar nou-născutul poate prezenta: hepatosplenomegalie, icter precoce şi grav, purpură trombocitopenică, manifestări cerebrale.


> diagnosticul se stabileşte prin determinarea celulelor gigante, tipice, în salivă, urină, suc gastric. Prognosticul matern este favorabil. Prognosticul fetal este grav şi necesită întreruperea sarcinii şi istrare de gamaglobulină şi corticoizi.

Curs nr. 7

>> Patologia dentară

Slide 60 / 83

> Caria dentară: > în ciuda dictonului "un dinte pentru o sarcină" (Merger), aceasta nu este nici cauza cariei, nici a decalcificarilor dentare, deoarece la nivelul organului dentar calciul se află sub formă cristalizată, foarte stabilă şi nu poate fi metabolizat pentru a suplini nevoile de calciu ale fătului. In schimb, graviditatea agravează leziunile existente care nu sunt tratate. Astfel, se observă apariţia sau recrudescenţa odontalgiilor, a pulpitelor, a puseelor inflamatorii parodontale cervicale sau granulomatoase apicale.


Curs nr. 7

> tratamentul acestor accidente nu este deloc contraindicat în sarcină. El permite atenuarea semnelor funcţionale şi opreşte progresul leziunilor.

Slide 61 / 83


> un aparat buco-dentar defectuos, în particular infecţiile apicale şi parodontitele pot constitui "o boală de focar", originea unor infecţii la distantă. Unele infecţii, mai ales renale (glomerulonefritele, pielonefritele), ar putea fi consecinţa acestor boli de focar şi nu se vor vindeca decât după tratamentul focarului infecţios primar.


> sarcina, departe de a contraindica grija faţă de dinte, cere din contră o supraveghere mai atentă. Dacă persoana nu contestă oportunitatea unei griji obişnuite, se teme însă de o extracţie dentară în credinţa eronată că aceasta ar duce la întreruperea sarcinii; cele mai puţin timorate refuză aceasta în timpul primelor 2 luni de sarcină şi al ultimelor săptămâni. > această dogmă a pericolului obstetrical al extracţiei dentare poate fi cauzată mai ales de revendicările pacientelor (atenţie la asigurări!), decât de o cauză cu adevărat medicală. Totuşi, precauţii trebuie luate şi în general adrenalina nu se prescrie în anesteziile locale.


>> Caria


> caria este un proces distructiv cronic, ireversibil, propriu ţesuturilor dure ale dintelui, însoţit de necroza ţesuturilor dentare şi infectarea pulpei.


> etiopatogenie: > activarea florei microbiene cariogene datorită scăderii pH-ului salivar. > modificarea obiceiurilor alimentare prin aport crescut dehidraţi de carbon. > modificarea rezistenţei gravidei la care se adaugă anergia din timpul sarcinii. > modificarea pH-ului la femeile care prezintă vărsături.


Curs nr. 7

> tendinţa la hipercorticism şi hipertiroidism.

Slide 64 / 83

> modificări enzimatice cu creşterea fosfatazei. > scăderea concentraţiei de Ca şi P în salivă.

>> Carenţe vitaminice > igienă bucală deficitară, care se datorează greţurilor şi sângerărilor cauzate de manevra de periere a dinţilor. > dintre microelemente, fluorul joacă un rol esenţial prin asigurarea rezistenţei structurii cristaline a smalţului la acţiunea acizilor rezultaţi mai ales din metabolizarea zaharurilor.


Curs nr. 7

> diagnostic clinic:

Slide 65 / 83

> diagnosticul se pune pe semne subiective obţinute din anamneză şi pe semne obiective rezultate din examenul stomatologic. > semne obiective:


> inspecţia poate arăta pată cretoasă, cavitate carioasă. > sângerarea papilei. > palprea se face cu sonde care în caz de carie agaţă; > percuţia este negativă.

> semnele subiective sunt relativ puţine: sensibilitate, durere la agenţi fizici sau chimici.


> profilaxia: > prevenirea apariţiei cariei se realizează prin: > controlul stomatologic din prima lună de sarcină; > modificarea opticii gravidelor (şi medicilor) cu privire la importanţa tratamentului stomatologic; > supravegherea alimentaţiei gravidei, care trebuie să fie bogată în minerale şi vitamine, limitată în lipide şi hidraţi de carbon; > igienă bucală riguroasă (paste de dinţi alcaline, conţinând fluor). > tratamentul cariei dentare nu este contraindicat! > el este acelaşi ca în afara sarcinii şi se recomandă să nu se neglijeze sedarea gravidei (fără adrenalină) şi să se suprime durerea.



>> Hiperestezia dentară > poate apărea foarte precoce în timpul sarcinii, constituind un indiciu de prezenţă a acesteia. > mecanismul etiopatogenic nu este cunoscut - posibil o scădere a pragului de sensibilitate a fibrelor trigemenului în contextul unui pH mai scăzut. > hiperestezia poate antrena o igienă locală deficitară care favorizează instalarea plăcii dentare şi apariţia cariei dentare. Ca tratament se recomandă: geluri cu fluor, paste alcaline, anestezice.


>> Mobilitatea dentară


> poate fi localizată la un grup dentar sau poate fi generalizată, fiind legată de gradul bolii parodontale. După naştere se poate ameliora. AFECTIUNI GENERALE ASOCIATE SARCINII

>> Patologia molarului de minte > se întâlneşte relativ frecvent şi se manifestă prin infecţia sacului pericoronar. Se poate extinde şi la ţesuturile vecine, complicându-se cu abcese sau adenoflegmoane care necesită tratament prompt sub protecţie de antibiotice şi frecvent se indică şi extragerea molarului.



> afecţiunile pulpei dentare pot fi: > inflamatorii: hiperalgezia, pulpita dureroasă, pulpita nedureroasă (cronică); > modificări pulpare secundare: necroza şi modificări regresive atrofie, calcifiere, granulom intern. > tratamentul constă în: > evidarea conţinutului endodontic din camera pulpară şi canalele radiculare urmată de raclarea dentinei alterate de pe pereţii canalari în limitele unei lungimi de lucru adecvate; > irigarea endodontică largă, de preferinţă prin aspiraţie (prin canulă cu dublu circuit) folosind ser sau apă; aplicarea pastei cu antibiotice din prima şedinţă sub pansament ocluziv pentru 48 ore.


> afecţiunile traumatice dentoparodontale sunt reprezentate de fisuri, fracturi, contuzii, subluxaţii şi luxaţii - tratamentul este acelaşi ca şi în afara sarcinii.


>> Extracţia dentară

> indicaţii: > parodontopatia marginală cronică acutizată cu mobilitate dentară,cu pungi supurate care nu pot beneficia de tratament conservator; > dinţi cu fracturi radiculare longitudinale sau transversale în treimea mijlocie; > dinte care întreţine manifestări la distanţă în cazul bolii de focar; > dinţi cauzali ai sinuzitelor maxilare acute sau cronice; > dinţi din focarele de fractură care nu pot beneficia de tratament conservator sau care împiedică reducerea corectă a fragmentelor osoase.


>> Supuraţiile oro-maxilo-faciale


> sunt reprezentate de: celulita acută, celulita cronică, abcesul, fleg-monul, osteita. Tratamentul este medicamentos (antibioticoterapie) şi chirurgical (incizie, drenaj), fiind necesară şi suprimarea cauzei. > redăm mai jos tabelul cu medicaţia sistemică pentru combaterea infecţiilor orale şi faciale de origine dentară (după N. Gănuţă).


Curs nr. 7

> infecţia glandei salivare cu citomegalvirus este o afecţiune rară dar gravă datorită trecerii transplacentare a virusului. Manifestarea clinică la mamă este frustă, dar nou-născutul poate prezenta: hepatosplenomegalie, icter precoce şi grav, purpură trombocitopenică, manifestări cerebrale.

Slide 72 / 83


> diagnosticul se stabileşte prin determinarea celulelor gigante, tipice, în salivă, urină, suc gastric. Prognosticul matern este favorabil. Prognosticul fetal este grav şi necesită întreruperea sarcinii şi istrare de gamaglobulină şi corticoizi.


>> Infecţii specifice O.M.E

> actinomicoza este dată de Actinomices Israeli.

> tratamentul constă în incizie, drenaj plus tratament general cu griseofulvină (nu se foloseşte în primul trimestru de sarcină).



>> Afecţiunile neoplazice > ca si alte localizari sunt tratate in functie de varsta sarcinii dorinta femeii de a mentine sarcina, stadiul bolii. > in primul trimestru se intrerupe sarcina,urmat apoi de tratament corespunzator. In trimestrul al II-lea se întrerupe sarcina sau dacă femeia doreste sarcina, in funcţie de stadiul bolii, se amână tratamentul până la atingerea varstei gestaţionale la care fătul este viabil. > trimestrul al IIl-lea se face tratament după evacuarea


Curs nr. 7

> particularităţile conduitei in bolile stomatologice din timpul sarcinii. > începând cu luna a IV-a intrauterină se formează matricea organică a smalţului şi cementul dentar, matrice în care ulterior va avea loc mineralizarea dinţilor temporari. Aceasta se face la sfârşitul lunii a IV-a şi continuă în luna a V-a de viaţă intrauterină.

Slide 75 / 83



> profilaxia se realizează de către medicul generalist care recomandă un consult stomatologic în primele 2 luni de sarcină, alimentaţie corespunzătoare (alimente bogate în proteine, vitamine, oligoelemente, evitarea aportului excesiv de glucide), educaţie sanitară stomatologică.


> educaţia sanitară stomatologică se referă la evitarea alimentelor cariogene cu conţinut bogat în lipide şi glucide;


> autocurăţirea prin masticarea de alimente tari (fructe, legume), insoţită de salivaţie abundentă care "spală" zonele dentare de retenţie; > igiena bucală cu spălare după fiecare masă cu pastă de dinţi alcalină sau conţinând fluor; > control stomatologic; > profilaxia cu ajutorul fluorului: endogenă, prin adăugare de fluor în apa potabilă, sarea de bucătărie, lapte sau tablete cu fluor, şi exogenă, prin aplicarea locală pe dinţi a unei sări de fluor, în general fluorură de sodiu, şi pe cale experimentală a fluorideior organice. Fluorul aplicat se încorporează în stratul periferic al smalţului prin absorbţie (adică prin reacţie pur fizică), iar fluorul ingerat pătrunde în reţeaua cristalină a


>> Conduita curativă


> intervenţiile de urgenţă se efectuează indiferent de vârsta sarcinii. > extracţiile dentare şi intervenţiile chirurgicale sunt indicate în trimestrul al II-lea de sarcină, perioada cea mai stabilă în evoluţia sarcinii. > examenul radiologie va fi limitat şi evitat pe cât posibil o doză de 10 rad trebuie considerată periculoasă pentru făt. Acţiunea teratogenă a razelor X este maximă în primul trimestru, persistând până în luna a V-a; > după luna a VIl-a riscul este considerat nul. Se recomandă folosirea filmelor ultrarapide, protejarea abdomenului cu şorţ de plumb, limitarea examenului în primul trimestru numai la dintele afectat, examinarea de ansamblu fiind contraindicată.



> anestezia locală şi locoregională cu xilină 2 % este utilă, exceptând cazurile cu intoleranţă (unii autori contraindică vasoconstrictorul). Se recomandă o cantitate mai mică sau egală cu 4 ml soluţie xilină 2 % şi adrenalină în soluţie 1/80.000 - 1/100.000. > anestezia generală poate fi recomandată oricând este urgentă, dar este de preferat în trimestrul al II-lea.


> premedicaţia este recomandată la toate gravidele, mai ales la cele în trimestrul I, când au o stare emoţională mai exagerată.


> voma se va preveni prin istrarea de emetiral şi metoclopramid. > antibioticele trebuie recomandate ori de câte ori este nevoie, având grijă la cele contraindicate (ex.: tetracicline, cloramfenicol).

> psihoprofilaxia are drept scop îndepărtarea anxietăţii gravidei datorată fricii de durere şi de intervenţie.



> poziţia gravidei în timpul tratamentului este foarte importantă cu cât sarcina este mai aproape de termen; decubitul dorsal prelungit sau chiar poziţia semişezândă trebuie evitată datorită posibilităţii apariţiei sindromului hipotensiv prin comprimarea de către uterul gravid a venei cave inferioare. > apariţia acestei complicaţii necesită corectarea poziţiei prin plasarea gravidei prin decubit lateral stâng complet sau parţial.


> se preferă şedinţele de scurtă durată şi se evită oboseala şi stresul pacientei.


> lucrările protetice se vor limita la proteze provizorii în scopul restabilirii funcţiei de masticaţie. > naşterea accidentală se poate produce chiar în cabinetul stomatologic, dată fiind starea stres a gravidei. în acest caz se recomandă culcarea pe partea


stângă şi transportarea la maternitate. AFECTIUNILE BUCO-MAXILOFACIALE SI SARCINA


> este evident necesară supravegherea odontostomatologică şi efectuarea tratamentului de specialitate, deoarece: > riscul declanşării unui avort sau naşterii premature este nesemnificativ. > abţinerea de la tratamentul stomatologic pe parcursul celor 9 luni conduce la agravarea afecţiunilor preexistente sau apărute ulterior în timpul sarcinii. > pot apărea carenţe nutriţionale datorită dificultăţilor de masticaţie. > un focar infecţios cronic cu sau fără atingere osoasă poate induce afecţiuni la distanţă de tipul: endocardită (25-50% din această patologie are origine dentară), reumatism infecţios (30-90% din cazuri au ca etiologie un focar infecţios local), maladii renale (glomerulonefrite), manifestări digestive.


Curs 7 - Afectiuni Bmf In Sarcina (nxpowerlite) 6a4l46

Overview 4q3b3c

More details 26j3b

Related Documents 171j1w

Curs 7 - Afectiuni Bmf In Sarcina (nxpowerlite) 6a4l46

Curs-3 Afectiuni Periferice.docx 4bm2o

Sarcina Gemelara (curs) 152c4z

Apiterapia In Afectiuni Renale 2x4l3v

Ceaiuri Interzise In Sarcina 5c4ft

Infectia Urinara In Sarcina r5123

More Documents from "Ndr Prl" 6q361m

Curs 7 - Afectiuni Bmf In Sarcina (nxpowerlite) 6a4l46

Pijat Bayi 491os

Tajuk-rencana 4h266

2c82t

Experimentos Digestivos1 3r3h6o

Abstract-cars-stars-f-2019.pdf 6g2o6p