Verbul 1 5s2ql

VERBUL DEF.: Este partea de vorbire flexibilă care indică o acţiune (a mânca), o stare (a crede) sau existenţa (a fi). FORMA: 1. verbe simple: a dori, a crede etc 2. verbe compuse: a binevoi, a pseudoarticula, a hidroizola etc CATEGORII DE FLEXIONARE A) PREDICATIVITATEA - presupune posibilitatea unui verb de a îndeplini funcţia sintactică de predicat. I. VERBE PREDICATIVE – sunt verbe cu sens de sine-stătător care pot îndeplini funcţia sintactică de predicat verbal. Mergem la munte. Vrea să mergem la munte. Am merge la munte. Mergeţi la munte! OBS! Verbe predicative sunt toate verbele care au sens de sine-stătător, atât la moduri predicative, cât şi la moduri nepredicative. ATENŢIE! În situaţii excepţionale, când au valoare imperativă, susţinute în predicaţie de intonaţie, unele verbe la moduri nepredicative pot avea funcţie sintactică de predicat: a) la infinitiv: A nu călca iarba! a nu călca = predicat verbal exprimat prin verb nepredicativ (susţinut în predicaţie de intonaţie), nepersonal, tranzitiv, diateza activă, conjugarea I, mod infinitiv (valoare imperativă), timp prezent, forma afirmativă. b) la supin: De învăţat lecţia! ATENŢIE! Verbele la moduri nepredicative se pot afla în situaţie de predicaţie secundară (pot avea subiect): Ex.: Băiatul a sosit înainte de a răsări soarele. În aceeaşi situaţie se află şi construcţiile infinitivale şi gerunziale cu verb copulativ: Ex.: Dorinţa de a fi cuminte l-a oprit să mai facă prostii. Fiind cuminte, a fost lăudat. II. VERBE NEPREDICATIVE - sunt verbe care nu pot îndeplini singure funcţia sintactică de predicat. 1) Verbe copulative – sunt verbe fără sens de sine-stătător, care necesită o complinire de sens (nume predicativ), care nu pot îndeplini funcţia de predicat verbal. Verbele copulative sunt: I. A FI – este copulativ când NU are unul dintre sensurile sale predicative: a) „a exista, a se afla, a trăi, a vieţui, a locui, a avea origine în” Balauri n-au fost niciodată. Ion este aici. Bunica încă mai era când a avut loc războiul. Cangurii sunt în Australia. Maria este din Constanţa. b) „a se întâmpla, a avea loc” În bloc a fost o pană de curent. c) „a costa, a preţui” Cât este kilogramul de roşii? d) „a călători, a se deplasa în timp sau în spaţiu” Anul trecut am fost la Paris. Până pe vârful muntelui sunt două ore de mers. De la Constanţa la Mangalia sunt patruzeci de kilometri. e) „a sărbători, a aniversa, a comemora, a se împlini, a celebra” Mâine sunt cinci ani de când m-am lăsat de fumat. Peste un an sunt cinci veacuri de libertate şi democraţie în Zimbabwe. f) când intră în construcţii impersonale precum: 1. Mi-e sete/ foame/ frică/ dor/ lene etc. Atenţie! mi- = complement indirect e = predicat verbal sete/ foame/ frică = subiect 2. Tu 1/ era 2/ să cazi 1/.

II. Ex.:

A PĂREA – este copulativ când NU poate fi înlocuit cu „a se părea” (când nu are sens impersonal). Pare că şi trunchii vecinici poartă suflete sub coajă. – predicativ El pare neliniştit. III. A SE FACE – este copulativ când NU poate fi înlocuit cu „a se prepara, a se pregăti” (sau când este la diateza reflexivă-pasivă) sau cu „a se termina” Ex.: Războiul se face cu bani. - predicativ Prăjitura se face în cinci minute. – predicativ S-a făcut! - predicativ IV. A DEVENI – este întotdeauna verb copulativ Ex.: Ei au devenit prieteni. V. A IEŞI – este predicativ când indică deplasarea. - este copulativ când poate fi înlocuit cu „a deveni” Ex.: Au ieşit la plimbare. – predicativ Marius a ieşit medic din facultate. - copulativ VI. A AJUNGE – este predicativ când indică deplasarea sau nu are sensul „a fi suficient” - este copulativ când poate fi înlocuit cu „a deveni” Ex.: Toţi au ajuns la destinaţie. – predicativ Ajunge atâta vorbă. – predicativ Toţi au ajuns avocaţi. – copulativ OBSERVAŢIE: Este predicativ şi atunci când este impersonal, urmat de o subiectivă: Ajunge cât ai vorbit. VII. A RĂMÂNE – este copulativ când NU indică staţionarea si nu are sensul impersonal „a urma”. Ex.: A rămas la bunici. – predicativ A rămas un copil cuminte. - copulativ VIII. A ÎNSEMNA – este copulativ când NU poate fi înlocuit cu „a nota, a scrie, a marca (un loc)” Ex.: A însemnat toate ideile pe hârtie. - predicativ Tu însemni bucuria părinţilor tăi. - copulativ Muncitorul a însemnat locul unde va săpa. – predicativ Alte verbe copulative: I. A SE PREFACE – este copulativ când nu înseamnă „a se transforma” Ex.: Se preface bolnav. Satul se preface de la o zi la alta. II. A SE CHEMA, A SE NUMI Ex.: Aceasta se cheamă măgărie. III. A SE NAŞTE – este copulativ când nu este la diateza reflexivă-pasivă. Ex.: Românul s-a născut poet. – copulativ Eminescu s-a născut în 1850. – predicativ IV. A COSTITUI, A REPREZENTA (= a însemna) Ex.: Vorbele sale constituie (reprezintă) o acuzaţie gravă. V. A SE CREDE, A SE CONSIDERA Ex.: El se crede deştept. 2) VERBELE AUXILIARE – sunt verbe fără valoare sintactică (neanalizabile), care au doar rolul de a ajuta la formarea unor moduri sau timpuri compuse sau la formarea diatezei pasive. Verbele auxiliare sunt: 1) A FI; ajută la formarea: a. modului indicativ, timp viitor anterior: Voi fi mâncat până să mănânci tu. b. modului conjunctiv, timp perfect: Să fi învăţat atunci, acum nu aveai probleme. c. modului condiţional-optativ, timp perfect: Aş fi plecat la munte iarna trecută. d. modului infinitiv, timp perfect: Este acuzat de a fi chiulit ieri de la şcoală. e. diatezei pasive: Florile fuseseră cumpărate de elevi. 2) A AVEA; ajută la formarea: a. modului indicativ, timp perfect compus: Am plecat la munte. b. modului indicativ, timp viitor perifrastic: Am să plec la munte. c. modului condiţional-optativ, timp prezent: Aş pleca la munte. d. modului condiţional-optativ, timp perfect: Aş fi plecat la munte. 3) A VREA; ajută la formarea: a. modului indicativ, timp viitor simplu: Voi cânta la vioară. b. modului indicativ, timp viitor anterior: Voi fi cântat la vioară până să mă asculţi şi tu. c. modului indicativ, timp viitor popular: Oi cânta la vioară.

d. modului indicativ, timp viitor perifrastic: Or să cânte la vioară. B) POSIBILITATEA DE A PRIMI PERSOANĂ I. VERBE PERSONALE – sunt verbe care au flexiune în funcţie de persoană, aflându-se la moduri personale (indicativ, conjunctiv, condiţional-optativ, imperativ) II. VERBE NEPERSONALE - sunt verbe care nu au flexiune în funcţie de persoană, aflându-se la moduri nepersonale (infinitiv, gerunziu, participiu, supin) III. VERBE IMPERSONALE – sunt verbe a căror acţiune nu poate fi atribuită unei persoane, având subiect nedeterminat sau „minus uman”. Verbe şi expresii verbale impersonale: 1. verbe la diateza pasivã impersonalã: este ştiut (că), este cunoscut (că), este bănuit (că) etc. Este ştiut 1/ cã toţi vom ajunge liceeni. 2/ 2. verbe la diateza reflexivã impersonalã (cu sau fãrã valoare pasivã): Se considerã 1/ cã şoferul este vinovatul accidentului produs. 2/. Se cade (sã), Se cuvine (sã) etc. 3. verbe copulative, impersonale cu nume predicativ exprimat prin verb la modul supin: devine de neînţeles, ajunge de bănuit, este de crezut etc. Pare de neconceput 1/ sã mai crezi minciunile prietenului tău. 2/ 4. verbe copulative, impersonale cu nume predicativ exprimat prin adverb sau locuţiune adverbialã (construcţii considerate expresii verbale): Devine clar 1/ cine are intenţia de denigrare a acţiunilor tale. 2/ E de prisos 1/ sã încerci a mã convinge. 2/ Observaţie: În construcţii precum: Bine că ai venit. Normal că o să vină. în regentã apare tot un predicat nominal (cu verb copulativ subînţeles). 5. verbe sau locuţiuni verbale folosite ca impersonale, precedate sau nu de pronume în acuzativ sau în dativ precum: a pãrea (cu sensul a se pãrea), a-i plãcea, a(-i) ajunge, a-i veni, a-i da prin gând, a-i face plãcere, a nu avea haz, a nu avea noimã, a merita, a rezulta, a urma, a reieşi, mã priveşte, mã bucurã, mã surprinde, mã mirã etc. Ne interesează 1/ ce ai spus. 2/ Contează 1/ cã ai intenţii bune. 2/ Îmi vine 1/ sã te strâng de gât. 2/ Tu 1/ era 2/ sã cazi. 1/ 6. verbul impersonal a trebui: Părinţii 1/ trebuie 2/ sã îşi ajute copiii întotdeauna. 1/ Observaţie: Verbul „a trebui” poate fi personal în construcţii populare: Aceste lucruri trebuiau spuse. 7. verbe care indică acţiuni ale fenomenelor naturii: plouă, ninge, burniţează, se întunecă, se înserează, fulgeră etc. Afară plouă. 8. verbele copulative impersonale din construcţii precum: Ce caută el este sã i se facă dreptate. Dacã te ceartã înseamnă cã te iubeşte. Dacã nu înveţi pare cã nu te interesează soarta ta. 9. pot fi considerate verbe impersonale şi cele care indică acţiuni făcute numai de animale (acţiuni minus umane): a se oua, a cotcodăci, a lătra, a behăi etc. OBSERVAŢIE: Când sunt folosite cu sens figurat, aceste verbe devin personale: Tu latri la colegii tăi. IV. VERBE UNIPERSONALE: sunt verbe care nu au flexiune decât la persoana a III-a, număr singular. Verbele de mai sus sunt considerate verbe impersonale ca sens şi unipersonale ca formă. C) TRANZITIVITATEA – reprezintă posibilitatea unui verb de a trece de la diateza activă la diateza pasivă. Ex.: a lovi (pe cineva) – a fi lovit (de către cineva) OBS.: Sunt tranzitive verbele care primesc la diateza activă complement direct (care devine, la pasivă, subiect). Ex.: activă: Ion loveşte mingea. pasivă: Mingea este lovită de Ion. ATENŢIE! 1. Toate verbele la diateza pasivă sunt tranzitive.

2. Toate verbele la diateza reflexivă sunt intranzitive. 3. Toate verbele copulative sunt intranzitive. D) DIATEZA – reprezintă raportul dintre cel care face acţiunea şi cel care o ă. I. DIATEZA ACTIVĂ – subiectul face acţiunea, iar un obiect (complement direct sau indirect) o ă. Ex.: Băiatul îngrijeşte florile. II. DIATEZA PASIVĂ – subiectul ă acţiunea făcută de un obiect (complementul de agent). Ex.: Florile sunt îngrijite de către băiat. Complementul de agent Def: Este complementul care indică AUTORUL (agentul) unei acţiuni (se mai numeşte şi subiect logic). Întrebări specifice: de către cine?, de către ce? C. Ag. determină: 1. cu precădere, verbe la diateza pasivă (este element de recunoaştere a diatezei pasive) ex.: Caietele sunt corectate de profesor. Poate determina şi: 2. adjective (care sunt, de fapt, verbe la participiu cu valoare pasivă, din construcţii cu verb auxiliar eliptic) ex.: Certat de părinţi, Ion s-a cuminţit. 3. adjective neologice precum: analizabil, plătibil etc. ex.: Creditele rambursabile de către cei cu venituri mici vor fi oferite pe un termen mai lung. 4. verbe la supin, formă negativă, cu valoare pasivă (din construcţii cu verb auxiliar eliptic): ex.: De nerezolvat de către elevii slabi, exerciţiul a reprezentat o serioasă încercare şi pentru cei buni. C. Ag. poate fi exprimat numai prin substantiv sau substitut al acestuia (pronume sau numeral) în cazul acuzativ: Ex.: Am fost cuprinşi de indignare auzindu-l vorbind aşa. Terenul a fost defrişat de ei. Fiind câştigată de cei trei, lupta a părut tuturor cinstită. Diateza pasivă se construieşte din: a) verb auxiliar a fi (care indică, în analiza morfologică, modul, timpul, persoana, numărul şi forma) b) verbul de conjugat la modul participiu (care indică, în analiza morfologică, conjugarea) ATENŢIE: 1. A nu se confunda verbul la diateza pasivă (care are funcţia sintactică de predicat verbal) cu predicatul nominal: Ex.: Pâinile sunt coapte (de brutari). – predicat verbal / verb la pasivă Fructele toamnei sunt coapte (de cineva?). – predicat nominal Obs.: Identificăm diateza pasivă prin posibilitatea de a primi complement de agent. 2. Verbul de conjugat, la modul participiu, se acordă cu subiectul în gen şi în număr, DAR NU ESTE ADJECTIV! Ex.: Copacii erau văruiţi de către George. III. DIATEZA REFLEXIVĂ - cel care face acţiunea o şi ă. Ex.: El se gândeşte (pe cineva, cuiva). Diateza reflexivă se construieşte cu ajutorul unui pronume reflexiv, cu formă neaccentuată, în acuzativ sau în dativ, FĂRĂ FUNCŢIE SINTACTICĂ! Ex.: El îşi aminteşte de tinereţe. El se uită la televizor. ATENŢIE! Verbul la diateza reflexivă poate fi confundat cu verbele active pronominale (verbe determinate de pronume reflexive, cu formă neaccentuată, care au funcţie sintactică). PROBĂ! Identificăm verbul la diateza reflexivă prin următoarele probe: a. dacă verbul îşi schimbă sensul când apare fără pronume reflexiv, avem diateza reflexivă: ex.: El se uită (El uită). - reflexivă El se spală (El spală). – activă pronominală obiectivă b. dacă pronumele reflexiv nu poate fi înlocuit cu un pronume personal fără ca verbul să-şi modifice sensul sau să nu aibă sens, avem diateza reflexivă: ex.: El îşi aminteşte (El îi aminteşte) – reflexivă Ei se prefac bolnavi (Ei îl prefac bolnav) – reflexivă Ei se bat (Ei îl bat) – activă pronominală reciprocă Ea şi-a luat geanta (ea i-a luat geanta) – activă pronominală posesivă

c. dacă pronumele reflexiv poate fi dublat cu forma sa accentuată, are funcţie sintactică, deci verbul nu este la diateza reflexivă, ci la diateza activă pronominală ex.: El se ceartă pe sine – activă pronominală obiectivă El se gândeşte pe sine – reflexivă E) CONJUGAREA Reprezintă o grupare a verbelor în funcţie de asemănările acestora în flexiune. Conjugarea din care face parte un verb se identifică din terminaţiile acestuia de la modul infinitiv, timp prezent: a. conjugarea I: -a (a cânta, a crea, a agrea, a purta, a căuta etc.) b. conjugarea a II-a: -ea (a vedea, a putea, a părea etc.) Obs.: Pentru a nu confunda conjugarea I cu a II-a (ex.: a crea), se ţine cont că la conjugarea a II-a terminaţia –ea este în diftong. c. conjugarea a III-a: -e (a zice, a face, a rupe, a întinde etc.) d. conjugarea a IV-a: -i (a vorbi, a auzi, a pocni, a adormi etc.) -î (a hotărî, a coborî, a târî, a urî, a tăbărî etc.) F) MODURI (ŞI TIMPURI) Modul este forma pe care o ia verbul pentru a arăta felul în care vorbitorul consideră acţiunea (sigură sau posibilă în îndeplinire) I. MODURI PERSONALE SAU PREDICATIVE Sunt moduri la care verbele flexionează după persoană şi au funcţie sintactică de predicat. 1. MODUL INDICATIV – arată o acţiune sigură, reală. a) timp prezent (acţiune desfăşurată în momentul vorbirii) creez creăm creezi creaţi creează creează → format din rădăcină verbală (cre) + sufix temporal de prezent (-ez sau -a) + desinenţe (ø, -i, -ă / -m, -ţi, -ă) b) timp trecut 1) imperfect (acţiune trecută, care se desfăşoară în acelaşi timp cu altă acţiune trecută, şi neterminată) cream cream creai creaţi crea creau → format din rădăcină verbală (cre) + sufix temporal de imperfect (-a sau -ea) + desinenţe (-m, -i, ø / -m, -ţi, -u) 2) perfect compus (acţiune trecută şi terminată) am creat am creat ai creat aţi creat a creat au creat Obs.: a. Forma inversă a perfectului compus este populară sau poetică: creat-am b. Între cele două elemente de compunere poate apărea semiadverbul mai: am mai creat (nu mai am creat) → alcătuit din verb auxiliar „a avea” (am, ai, a / am, aţi, au) + forma de participiu a verbului de conjugat 3) perfect simplu (acţiune trecută şi terminată; regional, acţiune trecută şi terminată de curând) creai crearăm creaşi crearăţi creă creară → format din rădăcină verbală (cre) + sufix temporal de perfect simplu (-i, -a, -se, -u sau -î) + desinenţe (-i, -şi, ø / -răm, -răţi, -ră) 4) mai mult ca perfect (acţiune trecută şi terminată înaintea altei acţiuni trecute) → format din rădăcină verbală (cre) + sufix temporal de perfect simplu (-i, -a, -se, -u sau -î) + sufix temporal de mai mult ca perfect (se) desinenţe (-i, -şi, ø / -răm, -răţi, -ră) c) timp viitor Forme literare: 1) viitor simplu (acţiune viitoare) voi crea vom crea vei crea veţi crea va crea vor crea Obs.: a. Forma inversă a viitorului simplu este populară sau poetică: crea-voi b. Între cele două elemente de compunere poate apărea semiadverbul mai: voi mai crea (nu mai voi crea)

→ alcătuit din verb auxiliar „a vrea” (voi, vei, va / vom, veţi, vor) + forma de infinitiv a verbului de conjugat 2) viitor anterior (acţiune viitoare, anterioară altei acţiuni viitoare) voi fi creat vom fi creat vei fi creat veţi fi creat va fi creat vor fi creat Ex.: Voi fi mers la serviciu doi ani până vei termina tu facultatea. Obs.: Între elementele de compunere poate apărea semiadverbul mai: voi mai fi creat (nu voi fi mai creat) → alcătuit din verb auxiliar „a vrea” (voi, vei, va / vom, veţi, vor) + verb auxiliar „a fi” + forma de participiu a verbului de conjugat Forme neliterare: 1) viitor popular oi crea om crea ăi crea ăţi crea o crea or crea → alcătuit din verb auxiliar „a vrea” , forme populare (oi, ăi, o / om, ăţi, or) + forma de infinitiv a verbului de conjugat 2) viitor perifrastic am să creez avem să creăm ai să creezi aveţi să creaţi are să creeze au să creeze Atenţie! Nu-l confundaţi cu construcţii formate din verb predicativ a avea + verb la conjunctiv, timp prezent: Ca sarcină, aveam să curăţăm toate aleile de frunze. Obs.: Între elementele de compunere poate apărea semiadverbul mai: am să mai creez (nu am mai să creez) → alcătuit din verb auxiliar „a avea” (am, ai, are / avem, aveţi, au) + forma de conjunctiv, timp prezent a verbului de conjugat o să creez o să creăm o să creezi o să creaţi o să creeze o/or să creeze → alcătuit din particulă indeclinabilă „o” sau verb auxiliar „a vrea” (la persoana a III-a, plural: or) + forma de conjunctiv, timp prezent a verbului de conjugat 2. MODUL CONJUNCTIV – arată o acţiune posibilă, ipotetică Se recunoaşte după alcătuirea cu ajutorul conjuncţiei subordonatoare să 1) timp prezent să creez să creăm să creezi să creaţi să creeze să creeze → format din conjuncţia subordonatoare „să” + rădăcina verbală (cre) + sufixe temporale de prezent (-ez, -a) + desinenţe (ø, -i, -e / -m, -ţi, -e) 2) timp perfect să fi creat să fi creat să fi creat să fi creat să fi creat să fi creat → alcătuit din conjuncţia subordonatoare „să” + verb auxiliar „a fi” + forma de participiu a verbului de conjugat Obs.: Între cele două elemente de compunere poate apărea semiadverbul mai: să mai fi creat (nu să fi mai creat) Obs.: a. Când verbul la conjunctiv are valoare imperativă, conjuncţia nu mai este, de obicei, element de relaţie: ex.: Să piei din ochii mei! b. Când nu apare conjuncţia subordonatoare, conjunctivul capătă nuanţă optativă: ex.: „…Unduioasa apă sune!” (Mihai Eminescu) 3. MODUL CONDIŢIONAL – OPTATIV – arată o acţiune posibilă, dorită sau a cărei îndeplinire este condiţionată de îndeplinirea altei acţiuni. Ex.: Aş vrea să merg la munte. Aş merge la munte dacă aş avea bani. 1) timp prezent aş crea am crea ai crea aţi crea ar crea ar crea Obs.: a. Forma inversă este populară sau poetică, uneori cu infinitiv lung: Dare-ar Dumnezeu b. Între cele două elemente de compunere poate apărea semiadverbul mai: aş mai crea (nu mai aş crea)

→ alcătuit din verbul auxiliar „a avea” + forma de infinitiv a verbului de conjugat 2) timp perfect aş fi creat am fi creat ai fi creat aţi fi creat ar fi creat ar fi creat → alcătuit din verb auxiliar „a avea” + verb auxiliar „a fi” + forma de participiu a verbului de conjugat 4. MODUL IMPERATIV – exprimă o acţiune posibilă, o poruncă, un îndemn, o rugăminte etc. a. La modul imperativ nu apar timpuri. b. Verbul la imperativ are forme numai la persoana a II-a (de aceea, imperativul este considerat modul adresării directe). Singular: Creează! Nu crea! Plural: Creaţi! Nu creaţi! Atenţie! a. Forma negativă de singular se formează din semiadverbul de negaţie nu + forma de infinitiv a verbului de conjugat. b. Unele verbe au la singular, formă afirmativă, două forme (una cu forma de infinitiv a verbului de conjugat): Arzi! / Arde-l!, Minţi! / Minte-l! Plângi! / Plânge-l! Obs.:

II. MODURI NEPERSONALE SAU NEPREDICATIVE Sunt moduri la care verbele nu flexionează după persoană şi nu au funcţie sintactică de predicat. 1. MODUL INFINITIV a) timp prezent: (a) crea Obs. a. Este forma de dicţionar a verbelor, deoarece de la aceasta se află rădăcina verbală (eliminând sufixul de infinitiv): creb. Sunt însoţite de prepoziţia specifică infinitivului „a”. b) timp perfect: a fi creat → alcătuit din prepoziţia specifică infinitivului „a” + verb auxiliar „a fi” + forma de participiu a verbului de conjugat ex.: Ieri era bucuros de a fi creat cu mâinile sale o oală din lut. 2. MODUL GERUNZIU – are ca sufixe modale –ând sau –ind: creând Obs.: Poate deveni adjectiv (provenit din verb la gerunziu acordat): Minţi creânde 3. MODUL PARTICIPIU – are ca sufixe modale –t sau –s Obs.: Verbele la modul participiu, când nu intră în componenţa modurilor şi timpurilor compuse sau nu apar ca verbe de conjugat la diateza pasivă, devin adjective (provenite din verb la participiu): Haine create Excepţie: Ploua liniştit. liniştit = complement circumstanţial de mod exprimat prin verb predicativ, nepersonal, intranzitiv, diateza activă, conjugarea a IV-a, mod participiu (valoare adverbială), formă afirmativă. 4. MODUL SUPIN – se alcătuieşte din prepoziţie + forma de participiu a verbului de conjugat: de creat, pentru creat etc. FUNCŢII SINTACTICE ALE VERBELOR LA MODURI NEPERSONALE La infinitiv: 1. predicat verbal: A nu arunca hârtii pe coridor! 2. subiect: A nu trăi în libertate este dezonorant. 3. nume predicativ: Munca înseamnă a-ţi activa resursele fizice şi psihice. 4. atribut verbal: Dorinţa de a pleca la munte i-a fost îndeplinită. 5. complement direct: Pot învăţa mai bine de atât. 6. complement indirect: Am discutat îndelung despre a împărţi sarcinile în colectiv. 7. complement circumstanţial de loc: Înainte de a începe crângul, pe pajişte, am găsit un pui de căprioară. 8. complement circumstanţial de timp: Înainte de a veni la noi, treci pe la părinţii tăi. 9. complement circumstanţial de mod: Nu vei şti să cânţi la vioară fără a exersa. 10. complement circumstanţial de cauză: A fost certat pentru a fi spart geamul cu mingea. 11. complement circumstanţial de scop: A muncit pentru a strânge banii datoraţi. La gerunziu:

1. 2. 3. 4. 5.

subiect: Se auzea tunând în depărtări. atribut verbal: Oameni suferind vor fi cât va fi lumea. complement circumstanţial de timp: Auzind cele spuse, abia atunci s-a hotărât Nică să plece în târg. complement circumstanţial de mod: Veneau alergând. complement circumstanţial de cauză: Lovindu-se la genunchi, de-aia n-a mai jucat fotbal.

La supin: 1. predicat verbal: De învăţat poezia pe de rost! 2. subiect: De repetat este uşor, mai greu este de reţinut. 3. nume predicativ: Este de neimaginat cum a reuşit să scape de poliţie. 4. atribut verbal: Buretele de şters pantofii era uzat. 5. complement direct: Am de scris la chimie. 6. complement circumstanţial de loc: Au plecat la arat. 7. complement circumstanţial de timp: Au sosit la apus. 8. complement circumstanţial de mod: Vor să câştige bani pe nemuncit. 9. complement circumstanţial de cauză: Pentru copiat, i-a fost scăzută nota la purtare. 10. complement circumstanţial de scop: Au strâns bani pentru cumpărat de cadouri copiilor nevoiaşi.