Poezia Rugaciune Pentru 1 Decembrie 1c325c

Poezia Rugaciune pentru 1 Decembrie de Adrian Paunescu Ne iartă, Doamne, ura şi gîlceava de care suntem zilnic vinovaţi, dar către Tine tulnicul suna-va, să-ntorci privirea Ta către Carpaţi. Prea mult abandonaţi acestei toamne, nu mai avem în vatra casei foc, mai dă-ne-un pic de amintire, Doamne, răbdare şi iertare şi noroc. Că pentru vite nu mai sunt nutreţuri şi aşteptăm o pîine din import, cînd bietul om s-a prăbuşit sub preţuri şi sufletul în el e-aproape mort. Ne-am despărţit în triburi şi în secte, în cluburi, în partide şi în găşti, iubirile directe sunt suspecte. Doreşti succes? Învaţă să urăşti. Duşmanii nu puteau să ne condamne, cum noi, pe noi, ne-am condamnat la rău, de ce să mai venim la Alba, Doamne, cînd e negustorit şi duhul Tău? Şi, totuşi, Alba-Iulia există, şi, totuşi, cineva i-a dat un rost, şi-a fost şi-atunci pornire anarhistă, şi Dumnezeu tot ocupat a fost. Cu grohotiş pe tălpi şi brumă-n gene, să-nvingi un vechi şi tragic handicap, şi, în onoarea Albei Apusene, să-ţi scoţi căciula dacică din cap. Se aude Basarabia cum plînge de dorul Ţării Mari, pierdute-n veci, şi-n clopote e treaz acelaşi sînge, şi-aceiaşi ochi imperiali sunt reci. Şi nu-i Emilian la catedrală, uzurpatorii lui lucrează calmi, nici umbrele din somn nu se mai scoală, nici nu mai cîntă doctor Iacob psalmi.

Şi ne e dor de-o sfîntă sărbătoare, în care toţi să ne-adunăm aici, şi ne e dor de România Mare şi am rămas îngrozitor de mici. Dar, Doamne, pune-Ţi pe cetate talpa, mai dă-ne harul unui gest postum, mai cheamă-ne, mai rabdă-ne la Alba şi să mai încercăm măcar acum. Poezie de 1 Decembrie De ziua ta romane Un tricolor te - n conjoara Cu steagul nostru Ne mandrim cu : "Galben" aurul stramosilor Si euro urmasilor "Rosu" sangele stramosilor Si cruzimea ucigasilor "Albastru" apa stramosilor Si berea urmasilor . Poezia Hora unirii de Vasile Alecsandri Hai sa dam mana cu mana Cei cu inima romana, Sa-nvartim hora fratiei Pe pamantul Romaniei! Iarba rea din holde piara! Piara dusmania-n tara! Intre noi sa nu mai fie decat flori si armonie! Mai muntene, mai vecine Vin sa te prinzi cu mine si la viata cu unire si la moarte cu-nfratire! Unde-i unul nu-i putere La nevoi si la durere Unde-s doi puterea creste si dusmanul nu sporeste! Amandoi suntem de-o mama De-o faptura si de-o sama, Ca doi brazi intr-o tulpina Ca doi ochi intr-o lumina. Amandoi avem un nume, Amandoi o soarta-n lume.

Eu ti-s frate, tu mi-esti frate, In noi doi un suflet bate! Vin’ la Milcov cu grabire Sa-l secam dintr-o sorbire, Ca sa treaca drumul mare Peste-a noastre vechi hotare, Si sa vada sfantul soare intr-o zi de sarbatoare Hora noastra cea frateasca Pe campia romaneasca!

Hai sa-ntindem hora mare Hai sa-ntindem hora mare, mai aici si mai colea, Mai aproape de hotare, ca sa trecem granita. Mai aproape de hotare, pana-n Basarabia. Noi suntem ai Romaniei, noi suntem si frati uniti, Si pe camp de batalie vom lupta nebiruiti. Nu ne-spaimanteaza moartea, noi suntem nemuritori, Moartea-i sfanta daca soarta, ne va-ncorona cu flori. Pentru un picurel de sange, nu ne vom inspaimanta, Fratii nostrii ne vor plange, tara nu ne va uita. Asa este tot romanul, de cand este pe pamant, A luptat pentru dreptate si pentru pamantul sfant. A luptat pentru unire si pentru pamantul sfant. Nicolae Furdui Iancu - Hai Sa-ntindem Hora Mare

E ziua ta, o, Romanie! Venim cu cantece si flori. Si iti uram multi ani, ferice! Sa fii frumoasa ca o stea Iar noi oricand sa putem zice: Nu-i alta tara ca a mea! Cantec - Treceti batalioane romane Carpatii Portul nostru romanesc E usor ca sa-l ghicesti:

Fata-i imbracata-n ie Marama si zadie. La mijloc are cingatoare Si obraji rosii ca o floare. Baietii au toti itari Cusme uite-asa de mari, La mijloc au braie late Strans legate intr-o parte. Cantec - Suntem romani mereu Iata-ma, sunt romancuta, Cam micuta, dar draguta, In picioare am opincute Si la brau port tricolor. Pe cap naframa cu flori. Poale mandre c-ale mele, Mititele, frumusele, Spuneti, care fata oare Se mandreste ca le are? Am si panzaturi frumoase Cum le stie mama coase. Si la gat mi-am pus margele Tot dintr-ale mamei mele. Iata-ma, sunt romanas! Tata zice ca-s fecior, Iara mama, puisor, Ma imbraca, ma gateste, Uite-asa pe romaneste. Cu opinci, cu zurgalai, Cum sta bine la flacai Si cu cusma pe-o ureche, Ca sa le fiu drag la fete. Cantec - Fii mandru ca esti roman La multi ani, iubita tara! Din Carpati pana la mare, Sa te dezvolti ca o floare! Sa traiesti, sa infloresti!

Vrednici pe toti sa ne cresti! In mainile noastre-i sarbatoare, E ziua leaganului nostru sfant, E ziua noastra ce-i sub soare, Locul iubit si drag de pe pamant. E ziua noastra, a tuturor, Zi a florilor de pe campie Si a celor de pe acest pamant E ziua ta, o, Romanie. Scumpa tara romaneasca, Cuib in care m-am nascut, Camp pe care s-a vazut Vitejia stramoseasca Scumpa tara romaneasca, Te salut! Sa ai viata in vecie, Sa sporeasca al tau popor, Sub drapelul tricolor Sa nu vezi decat fratie! Te iubim, Cu mic, cu mare, Si din inimioara mica, Inaltam mare urare! Cantec - Frati romani din lumea-ntreaga Noi, copiii Romaniei, Vrem sa fii cea mai frumoasa, Ca ne esti o buna mama, Ca ne esti o buna casa. Zile bune, fericite, Pentru toti romanii am vrea Ca esti cea mai minunata Mandra tarisoara mea! Ca tu ne esti vatra Si din piatra-n piatra E taria unui neam de mot Asta-i tara noastra, Noi nu stam in gazda

Horea nostru-i risipit pe roti! Cantec - Nu uita ca esti roman Patrie, strabuna hora, Hai sa dam mana cu mana, Sa cinstim hora fratiei Pe pamantul Romaniei. Din toate zarile-mpreuna Sa-ntindem hora cat pamantul, Sa fie-n lume cant si voie buna Acesta sa ne fie legamantul. La 1 decembrie auzim In suflet limpede si clara Strigarea unui neam intreg Noi vrem sa ne unim cu tara. S-a sfarsit serbarea noastra Suntem foarte multumiti Ca-n aceasta zi frumoasa Ati venit si ne-ati privit Iar acum cand terminam Noi cu totii va dorim Iubiti parinti sa ne traiti Sa ne faceti fericiti! Tara mea Avem o mandra tara Prin timpi de jale-amara Stramosii se luptara S-o scape de stapani. Azi singuri noi, romanii Suntem in ea stapani Sus inima, romani! O lege avem strabuna Prin veacuri de furtuna Ea n-a putut sa apuna Strivita de pagani. Ne-a fost cel Sfant tarie Si-n veci o sa ne fie Sus inima, romani!

In tara romaneasca De-a pururi sa traiasca Credinta stramoseasca Si graiul din batrani. Spre Domnul tarii gandul De-a pururi noi avandu-l Sus inima, romani! Noi vrem sa ne unim cu Tara Noi vrem sa ne unim cu Tara! Bunicii nostri au decis La Alba Iulia, punand In fapt stravechiul nostru vis. La intai Decembrie mai bland Istoria priveste-n noi S-nalta-n soare rand pe rand Dragi chipuri de romani eroi. Sa ne-amintim mereu de ei, Sa-i pretuim, caci ne-au dat viata. Mereu sa cautam in ei Tarie, incredere, povata. La intai Decembrie-auzim In suflet limpedea si clara Strigare-a unui neam intreg: Noi vrem sa ne unim cu Tara! Cea mai dulce limba Limba mea romana, cea mai dulce limba, Mladioasa harpa, muzica si vers. Doar gandind prin tine mintea mea se plimba Libera prin orice colt din Univers. Prima mea lumina, limba-a mamei mele, Prima mea fereastra catre mari si tari. Mi-ai dat ochi si suflet, mi-ai vorbit de stele, Soarele si luna mi-ai aprins pe zari. Simt mereu in preajma rasuflarea daca, A lui Burebista indarjire grea. Mosii si stramosii au stiut sa faca

Sa-ajungi, vorba veche, si pe buza mea. Limba mea romana, cea mai dulce limba, Mladioasa harpa, muzica si vers. Doar gandind prin tine mintea mea se plimba Libera prin orice colt din Univers.