Nunta Zamfirei 1k2i4d

Nunta Zamfirei- de George Cosbuc (apartenenta la balada culta) Balada este specia genului epic in versuri, in care este prezentata o intamplare eroica, o legenda, un fapt istoric, o personalitate istorica sau legendara. Consider ca opera “Nunta Zamfirei” de G. Cosbuc este o balada culta deoarece prezinta trasaturile specific acestui tip de text: autorul este cunoscut, sunt folosite cuvintele cu sens figurat, are un subiect variat si personajele sunt putine la numar, aflate intr-o relatie de antiteza. George Cosbuc a fost poet, traducator si jurnalist, iar una din celebrele opere traduse de el este “Divina Comedie” de Dante. Cosbuc scria opera despre muncile campenesti, erotica taraneasca, revolta taranului, experienta tragica a razboiului si momente din istoria poporului roman. Speciile literare alese pentru a-si exprima sentimentele au fost poezia, balada, poemul si idila, iar unele din operele sale de succes sunt “Filosofii si plugarii”, sub pseudonimul C. Boscu, “Nunta Zamfirei”, “Moartea lui Fulger”, volumul “Fire de tort” si “Noi vrem pamant”. Aparuta in “Tribuna” in 1889, “Nunta Zamfirei” fusese initial proiectata sa faca parte dintr-o epopee cu motive populare si mitologie romaneasca din care nu au ramas decat cateva fragmente. Acesteia i se adauga “Moartea lui Fulger”, amandoua reprezentand momente importante din viata omului, cum sunt ritualul nuntii si cel al inmormantarii. In primul rand, autorul este cunoscut. Tema aleasa de scriitor constituie ceremonialul unei nunti taranesti la romani, transfigurat intr-o lume de basm. Principalul sentiment pe care il emana textul este iubirea dintre Zamfira, fiica imparatului Sageata si Viorel “Dintr-un afund de rasarit/ Un print frumos si tinerel”. Originalitatea baladei sta in vagul temporal si spatial, obtinut prin intrepatrunderea planului real cu cel feeric, ceea ce duce la impresia permanentei nuntii, ca unul din evenimentele ce revin mereu in viata poporului. Modurile de expunere identificate in text sunt naratiunea si descrierea. Personajele principale sunt cei doi miri, iar cele secundare sunt imparatul Sageata si invitatii. In al doilea rand, amestecul genurilor epic, liric si dramatic este identificat in aceasta opera. Momentele subiectului sunt foarte bine delimitate: in expozitiune, Naratorul prezinta foarte detaliat cadrul spatial si personajele: “E lung pamantul, ba e lat”; “Un print frumos si tinerel”; “Iesi Zamfira in mers istet,/ Frumoasa ca un gand razlet,/ Cu trupul nalt, cu parul cret/ Cu pas usor”. Intriga incepe cand toata lumea afla de nunta celor doi indragostiti: “Si s-a pornit apoi cuvant!/ […] Ca ieri, cuvantul din vecini/ Sa dus ca astazi prin straini […]”. Desfasurarea actiunii este cel mai complex moment, aici fiind prezentati invitatii si mirii sunt gata pentru a-si declara dragostea eterna: “Sosit era batranul Grui/ Cu Sanda si Rusanda lui […]” ; “Iesi Zamfira-n mers istet,/ Frumoasa ca un gand razlet […]”. Momentul culminant il reprezinta momentul in care cei doi porumbei se cununa: “Si-n vremea cand s-au cununat/ S-a-ntins poporul adunat/ Sa joace in drum dupa tilinici […]”. Deznodamantul este ilustrat in momentul in care incepe petrecerea: “A fost atata chiu si cant/ Cum nu s-a pomenit cuvant […]”. Personajul Zamfira este caracterizat direct de catre narator: “Cu trupul nalt, cu parul cret”, simbolizand frumusetea acesteia, iar indirect prin mersul ei: “Iesi Zamfira-n mers istet” si prin emotiile pe care le simte “Rosind s-a zapacit de drag”, evidentiand gratia si gingasia fetei. Balada are putine personaje ce se afla in antiteza. O alta caracteristica ce inscrie textul dat in categoria baladei culte este abundenta mijloacelor stilistice prezente in cadrul acesteia. In text se intalnesc epitete: “Voinicii cai”: personificari “Soarele mirat sta-n loc”, simbolizand nunta fara sfarsit si hiperbole:” Un rau de vin!”, semnificand belsugul petrecerii. Naratorul este obiectiv, ramanand in umbra personajelor, care isi exprima atitudinile relative la cele intamplate. Naratiunea se realizeaza la persoana a treia, marca a obiectivitatii discursului liric. In concluzie, opera “Nunta Zamfirei” de George Cosbuc apartine speciei balada culta datorita argumentelor prezentate.