G. Coșbuc Moartea Lui Fulger 3e6f46

Matei Loghin Răzvan Avieriței Andrei Coșman George Coșbuc, Moartea lui Fulger (apartenența la specia baladă cultă) Creație epică, în versuri, balada cultă prezintă o întâmplare exemplară, de factură istorică, fantastică, mitologică, pusă pe seama unor personaje cu însușiri excepționale sau supranaturale, care trăiesc un conflict puternic sau se află într-o situație-limită. Consider că opera „Moartea lui Fulger” de George Coșbuc este o baladă cultă deoarece prezintă toate notele definitorii acestui tip de text: caracterul epic, prezentarea unui eveniment legendar, prezența personajelor excepționale portretizate în antiteză și plasate în circumstanțe excepționale și măcinate de conflicte morale puternice. În primul rând, textul are un caracter cult. Opera a fost publicată în volumul „Balade și idile”, în anul 1893. Caracterul epic reiese din faptul că este exprimată indirect viziunea asupra lumii (atitudinea resemnată/ senină în fața morții), textul are o acțiune, la care participă mai multe personaje: sfetnicul, împăratul și împărăteasa, Fulger fiind un personaj absent. Modul de expunere predominant este narațiunea, cu rol în relatarea evenimentelor, aceasta fiind însoțită de descriere, monolog și dialog, iar tema textului este exprimarea atitudinii în fața morții. Expozițiunea prezintă locul desfășurării acțiunii și introduce personajele: solul, Fulger, împăratul, împărăteasa și sfetnicul. Intriga o constituie vestea cutremurătoare a morții lui Fulger. Punctul culminant este aducerea corpului neînsuflețit la palat, în fața împăratului și a împărătesei, iar desfășurarea acțiunii o constituie prezentarea ceremoniei de înmormântare. În al doilea rând, în textul dat se împletesc toate cele trei genuri literare. Pe lângă trăsături ale genului epic, la nivelul discursului apar ilustrate și caracteristici ale genurile liric și dramatic. Caracterul liric rezultă din descrierea ceremoniei de înmormântare, realizată prin mijloace artistice specifice. Versuri? Caracterul dramatic este evident din dialogul dintre împărăteasă și sfetnic, prin care aceasta își exprimă suferința față de pierderea fiului său. Prin hiperbole, Coșbuc transmite cu mare forță de sugestie suferința cumplită a mamei, care se simte chinuită de neputința de a-și readuce fiul la viață: ”N-ai mâini de fier, ca fier să frângi/ N-ai mări de lacrimi, mări să plângi.” În concluzie, prin argumentele prezentate, opera literară „Moartea lui Fulger”, scrisă de George Coșbuc, este o baladă cultă.