Surse De Energie Regenerabile și Neregenerabile 1a29c

MS 9 Sisteme solare pasive Anghelescu Stefan Badescu George Burlacu Nicu Laurentiu Tanasescu Antonia Mihaela

sursele de energie clasice(convenţionale): cărbune, petrol, gaze naturale, uraniu;  surse de energie regenerabile: radiaţia solară, vânt, valuri, maree, circulaţia apei în natură, căldura solului, biomasă; Resursele energetice neregenerabile se caracterizează prin faptul că sunt energii dense şi concentrate în scoarţa terestră: petrolul, gazul natural, cărbunele, uraniul. În ceea ce priveşte sursele de energie regenerabile acestea sunt caracterizate prin densitatea mai redusă de energie (biomasă, apa, resursele geotermale) sau sunt difuze (solar, eolian, valuri); în plus sursele regenerabile sunt caracterizate de neuniformitatea distribuţiei şi regimul aleatoriu de manifestare. 

Energia valurilor îşi are originea în energia solară care, prin încălzirea diferenţiată a solului şi apei, produce mişcări ale maselor de aer. Urmare a acestui proces se nasc impulsuri de presiune la suprafaţa liberă a mărilor şi oceanelor creându-se valurile.

Camera de compresie

Valurile posedă energie cinetică, această este convertită în energie electrică.



Observaţiile din natură, arată că valurile produse de vânturi, ating înălţimi de până la 32 m în oceane, de până la 12 m în mările interioare şi de până la 4 m în lacurile naturale şi artificiale adânci.

Rezervor de retenție





Soarele este o sferă cu raza de 695.000 km, având o densitate medie de 1400 kg/m3 , iar masa lui reprezintă 99,85% din masa totală a sistemului solar. Acesta este o sursă de energie nepoluantă şi practic inepuizabilă, - la scara omenirii - estimându-se o durată a existenţei radiaţiei sale de cel puţin 4 miliarde de ani. Radiația solară poate fi convertită direct în energie electrică prin intermediul panourilor fotovoltaice, sau în energie termică cu ajutorul colectorilor solari și indirect în energie electrică cu ajutorul centralelor solare.

Panouri fotovoltaice

Colectori solari

Centrală solară







Panourile fotovoltaice permit convertirea directă în electricitate a 10 - 15% din această putere. Producţia de energie a unui astfel de panou variază odată cu creşterea sau scăderea intensităţii solare. Utilitatea sistemelor solar-termale se regăseşte, în mod curent, la prepararea apei calde menajere din locuinţele individuale. Captatoarele solare pot funcţiona cu eficienţă ridicată în regim hibrid cu alte sisteme termice. În funcție de modul de construcție centralele solare termice pot atinge randamente mai mari la costuri de investiții mai reduse decât instalațiile pe bază de panouri solare fotovoltaice, necesitând în schimb cheltuieli de întreținere mai mari și sunt realizabile doar pentru puteri instalate depășind un anumit prag minim.

Diferenţa de temperaturi ale maselor de aer conduce la o diferenţă de presiune ce reprezinta principala cauza a formării vantului. Aerul cald fiind mai ușor se înalță producându-se un minim de presiune. Locul lui va fi preluat de masele de aer din zona rece (maxim de presiune atmosferică), până când se va egala diferența de presiune dintre cele două regiuni. Din acest schimb apar curenţi de aer îndreptaţi spre zonele polare sau altfel spus apare vântul, care poate fi transformat în energie electrică cu ajutorul turbinelor eoliene.

Europa nu are decât 9% din potenţialul eolian disponibil în lume, dar in anul 2002 deținea 72% din puterea instalată de origine eoliană. Ea a produs 50 TWh electricitate de origine eoliană în 2002, producţia mondială fiind de 70 TWh

Biomasa, ca sursa de energie regenerabilă, este partea biodegradabilă a produselor si reziduurilor din mediul înconjurator, care pot fi arse pe post de combustibil pentru a produce enegie. Include elemente vegetale si animale, din silvicultura si din alte industrii, practic toată materia organică produsă prin procesele metabolice ale organismelor vii, dar si partea biodegradabilă a deșeurilor industriale si urbane.

Energia de biomasă este energia regenerabilă cu cele mai raspandite și abundente resurse de pe intreaga planetă. Este folosită încă din cele mai vechi timpuri, o dată cu descoperirea focului de catre om.

Energia geotermală provine din: căldura generata de dezintegrarea radioactivă, în principal, a izotopilor de uraniu (U238,U235), toriu (Th232) și potasiu (K40), precum și din caldura provenită de la formarea pământului, din reacțiile chimice exoterme, frecări, energia solară, etc..

Transferul de caldură în interiorul pământului se face preponderent conductiv. Gradientul mediu de temperatură este de circa Δt = 25÷30 °C/km. Totusi, creșterea de temperatură cu adâncimea variază mult în funcție de structura geologică locală.

Resursele geotermice cu o temperatură scăzută (mai mică de 100°C) sunt extrase cu ajutorul unor pompe termice, în scopul eliberării unei cantităţi de căldură pentru diferite necesităţi.

Este o formă de energie utilizată din cele mai vechi timpuri la morile de apă şi alte tehnologii tradiţionale, iar în prezent este exploatată pentru Este considerată o formă de producerea energiei electrice cu ajutorul energie regenerabilă, datorită circuitului continuu al apei în natură turbinelor întreţinut de energia Soarelui. hidraulice.

Din punct de vedere al puterii instalate, la nivel mondial, sursa hidroelectrică poate fi considerată prima sursă regenerabilă de electricitate. Aceasta se datorează atat pretului de cost mai redus al instalațiilor de captare, cât si tradiției, deja existente in domeniu. Potenţialul mondial reprezintă un avantaj care trebuie exploatat. Producţia de energie hidroelectrică, la începutul anilor 2000 a fost de 2.700 TWh pe an, cu o putere instalată de 740 GW.

Energia mareo motrică este datorată fluxului şi refluxului marin şi rezultă din forțele gravitaționale ale Soarelui şi Lunii, precum şi ca urmare a rotației terestre. Mareele se produc cu regularitate în anumite zone de litoral de pe glob, cu amplitudini care pot ajunge uneori la 14 -18 m, determinând oscilaţii lente de nivel ale apelor marine.

Pentru ca puterea mareelor sa genereze electricitate, e necesară o diferență minimă de 8 m între flux și reflux și de un golf îngust sau estuar care sa maximizeze forța apei. Curentul puternic al mareelor pune în mișcare turbinele montate întrun baraj ridicat de-a curmezișul golfului sau estuarului.