Romanul Obiectiv "ion" Liviu Rebreanu 302x2e

Romanul obiectiv “Ion” Liviu Rebranu Ghinea Alexandru

Perioada interbelică este caracterizată de cele două ideologii literare, tradiționalism și modernism. Tradiționalismul este o orientare literară care se bazează pe valorificare motivelor bazate pe universul rural, folclor, mit și istorie. Tradiționalismul cuprinde patru curente literare și anume semânătorismul, poporanismul, gândirismul și “noua generație spiritualistă”. Semănătorismul apare ca urmare a revistei “Semănătorism” Nicolae Iorga. Principalele trăsături ale semănătorismului sunt idilizarea (armonie cu natura, perspectivă pozitivă) vieții satului și a țăranului, prin reducerea lor la o serie de evenimente plăcute. Poporanismul este susținut ca și curent literar de revista “Viața românească” G. Ibrăileanu. El se distinge de semănătorism prin evocarea trecutului și critica prezentului, dar și prin pierderea unor abilități umane conferite de modernizare. Gândirismul își are numele de la revista literară “Gândirea” N.Crainic și se distinge de celelalte curente prin prezența valențelor religioase a ortodoxiei și spiritul filozofic. Modernismul este o tendință literară care presupune noutatea atât în tematica operei, cât și in realizarea tehnicilor narative. Modernismul este susținut și promovat de Eugen Lovinescu prin cenaclul și revista “Sburătorul”. Teoria sincronismului solicită racordarea literaturii românești la standardele lumii europene. Proza românească necesită trecerea la romanul subiectiv, la viziunea narativă subiectivă, la naratorul-personaj, la cadrul citadin, la personajul intelectual în criza de conștiință și la metode narative cum ar fi fluxul conștiinței sau memoria- Eugen Lovinescu afirmă că proza românească trebuie să evolueze de la liric la epic, iar lirismul trebuie adâncit în liric prin noi forme de exprimare si tematică. Liviu Rebranu publică în anul 1920 romanul “Ion” și aduce o altă perspectivă a țăranului cu o dominantă tradiționalistă. Eugen Lovinescu- “O revoluție față de idilismul semănătorist și poporanist.”. Romanul “Ion” reprezintă o esențializarea a romanului “Zestrea”, un roman cu trăsături de corp sferoid. Calitatea de roman realist prezintă realitatea “așa cum este ea”. Sursele de insipirație sunt realitatea transilvăneană de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea în caracteristicile esențiale. Verosmilul,. credibilul, mimesisul (literatura realistă cu un grad mare de apropriere de realitate) sunt o parte din caracteristicile specifice acestui roman. Romanul are caracter monografic și prezintă o comunitatea în aspectele esențiale prin trăsăturile marilor momente din viața omului (nașterea, nuntă și moartea). Din punct de vedere compozițional, romanul “Ion” are caracter simetric și circular, el începe cu prezentarea drumului care intră în sat și sfârșește cu drumul care iese din sat.Rebreanu preia elemente reale din comunitatea transilvăneană. Tema romanului este instinctul de posesiune a pământului al țăranului sub forma unei obsesii care degradează din punct de vedere moral și social

personajul principal. Romanul este compus din două părți, Glasul pământului cu 6 capitole și Glasul iubirii cu 7 capitole având o ordine simbolică a destinului tragic. Structura bipartrită permite identificarea a două fire epice importante, evoluția personajului Ion care desemnează planul țărănimii din societatea transilvăneană de la sfârșitul secolului al XIX-lea și planul intelectualității care desemneaza familia Herdelea și preotul Belciug. Se poate observa relația românilor din Transilvania din acel secol cu autoritățile maghiare. Titu Herdelea, fiul învățătorului este un personaj de tip alterego care păstrează elemente din biografia autorului Liviu Rebreanu și apare în mai multe opere având un caracter patriotic. Incipitul romanului prezintă imaginea dată de crucea cu Iisus strâmbă care servește ca și element simbolic pentru inițierea în opera de factură ficțională, dar și ca asteparea tragicului. Sfârșitul romanului conturează imaginea crucii îndreptate care evidențiază o restaurarea a echilibrului și a sperantie. Imaginea horei de la începutul și sfârșitul romanului prezintă caracterul simetric, dar și ideea destinului. Hora reprezintă și un element monografic cu scopul de a prezenta ierarhia lumii țăranilor (săraci, mijlociți, bogați), dar și a intelectualității. Romanul urcă spre modernism (atenția la detalii, tehnici narative folosite), dar caracterul tradiționalist predomină datorită tematicii abordate. N. Manolescu prezintă tehnicile narative ca fiind “tirania semnificativului” și “teleologia”.”Teleologia” prezintă capacitatea anumitor scene de a anticipa finalul tragic cum ar fi bătaia lui Ion cu George sau prezentarea caselor de la începutul operei (casa învățătorului Herdelea“două ferestre care se uita tocmai în inima satului”; casa lui Ion-“ Ușa e închisă cu zăvorul”). Fiecare scenă din roman își are locul bine definit și plasat. Naturalismul reprezintă un curent literar care apare ca răspuns la realism, generic și care presupune acceptarea și prezentarea elementelor negative ale societății umane cum ar fi instinctul,patologicul și mizeria umană. Naturalismul este în prezent în romanul “Ion” în scenele de violență dintre Ion și Ana, Ana cu tatăl ei, sinuciderea Anei, nașterea lui Petrișor sau uciderea lui Ion de către George cu sapa. Aceste caracteristici sprijină elemtenele de modernitate. Savista este un exemplu de naturalism și patologic. Exagerarea trăsăturilor negative, dar și maturizarea instinctului și puterea oraculară reprezintă o sugestie a simbolului a destinului lui Ion. Romanul începe cu prezentarea drumul, caselor, a horei și a ierarhiei țăranilor. Bătaia lui Ion cu George reprezintă un alt element specific “tiraniei semnificativului”, dar și a teleologiei. Capitolul al doilea, “Zvârcolirea” prezintă scurte retrospective (întoarceri în timp) cu scopul prezentării familiei. Sunt prezentate istoria familiei Ion Pop. Gradat, este conturată patima lui Ion pentru pământ (“Privindu-l, Ion ofta, murmură!... - Locul nostru, săracul!”, “Suspina prelung, umilit si înfricoșat în fața uriasului: - Cât pamânt, Doamne!.”). Glanetașul este tatăl lui Ion având o stare financiară proastă (“sărac iască”). Mama lui Ion este caracterizata direct ca fiind “o femeie ca un bărbat” și “harnică, alergatoare, strângatoare”. Relația lui Ion cu pământul este prezentată încă din copilărie într-un mod special (“Simțea o plăcere atât de mare vazându-ăi pământul, încât îi venea sa cada în genunchi si sa-l îmbrățișeze.”, “Glasul pământului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului, ca o chemare, coplesindu-l.”). Secvența în care Ion iese la arat și intră in brazda lui Simion Lungu contureaza și mai mult patima pentru pământ. În continuarea Ion încearcă seducerea Anei cu scopul obținerii terenurilor și asigurarea scopului inițial. Nunta Anei cu Ion prezintă îndeplinirea scopului, dar este și un element monografic

care prezintă detaliat elemente de factură populară și de folclor cum ar fi drușca (Fată care însoțește mireasa la cununie-Florica). Alte nunți prezente în roman mai sunt cea a Laurei cu Pintea și cea a Floricăi cu George. Înțelegerea dintre Ion și Vasile Baciu consta în dăruirea lui Ion a cinci locuri și o pereche de boi. ( “în sfârsit Vasile Baciu consimti sa dea cinci locuri si o pereche de boi”) și restul averii dăruită Anei. Patima pentru pământ a lui Ion este conturată de obsesia sa (“Acuma, stapân al tuturor pamân-turilor, râvnea sa le vaza, sa le mângâie ca pe niste ibovnice credincioase.”, “Dorea sa simta lutul sub picioare, sa i se agate de opinci, sa-i soarba mirosul, sa-si umple ochii de culoarea lui îmbatatoare””, “Pamântul se închina în fața lui, tot pamântul...și tot era al lui, numai al lui acuma...”). Obsesia iubirii pentru Florica este prezentată ca o forță de necontrolat și egalată doar de patima pentru pământ. A doua parte, Glasul iubirii continuă conflictul, dar începe tergiversare și perioada de chinuri pentru Ana în care este bătută de Ion și de Vasile Baciu. Nașterea lui Petrișor pe câmp reprezintă un element de naturalism prin caracterul dur și frust (“Stie ca-i sosește ceasul și vine să fete pe câmp!”, “Zenobia alerga la Ana care se zbătea și se legăna, cu fața în sus, cu mâinile pe pântece ca și când ar fi vrut sa înabușe vâlvataia napraznica ce o ardea”), dar și o scenă simbolică al încrederii în viată. Moartea prin sinuciderea a Anei prevestită de narator prin moartea lui Avrum, Dumtri Moarcăș conturează alt element de naturalism prin violența scenei. Sinuciderea ei este prevestită (“Nicio bucurie nu mai găsea în lume.”), iar Ion acționează nepăsător (“Ion, asezându-se mai târziu lânga ea, îi zise nepasator: - Acu ce mi te mai bocesti? Ca doar nu mergi la spânzuratoare... - Norocul meu, norocul meu! murmura Ana mai îndurerata.”). Moartea Anei nu îl sensibilizează pe Ion, dimpotrivă, îi ușurează drumul spre iubirea pentru Florica. Moartea lui Petrișor aduce spaima lui Ion ca va pierde terenurile, iar iubirea pentru Florica devine irepresibilă (“Se ducea mereu, deși ura pe George ca pe un tâlhar care i-a răpit cea mai scumpă comoară”). Pasiunea pentru Florica îi aduce moartea, iar sfârșitul lui Ion este violent, omorât cu un gest sălbatic de George cu sapa. Deznodământul prezintă pedepsirea lui George, iar Florica posibilă gravidă cu Ion. Planul intelectualității prezintă familia Herdelea (învățătorul Zaharia Herdelea), Titu, preotul Belciug și relația lor cu autoritățile maghiare. Zaharia Herdelea este îndrumătorul satului, respectat și iubit care îl apreciază și ajută pe Ion. Relația cu preotul Belciug și Zaharia Herdelea se degradează din cauza faptului că Herdelea îl susține pe Ion în faptele sale. Petiția lui Ion pentru autoritățile maghiare făcută de Herdelea îi aduc lui Herdelea suspendarea din funcție din cauza preotului Belciug ca urmare a susținerii lui Ion, dar și ca motiv al patriotismului său de a nu preda în limba maghiară. El este în locuit de Zegreanu. Zaharia va fi ajutat de un notar să își primească funcția înapoi. Patriotismul unește relația lui Belciug cu Zaharia Herdelea deoarece preotul nu a predat religia în limba maghiară. Preotul Belciug este o figură semnificativă în comunitatea transilvăneană care își asigură responsibilitatea pentru educarea țăranilor prin morale creștine. El predă religia în limba română. Titu, fiul lui Herdelea este un poet ocazional, un personaj alterego care păstrează trăsături din biografia autorului care pleacă în “Regat” cu scopul îndeplinirii profesionale, dar spirituale. Ion este personajul principal, eponim al romanului. Numele său întreg este Ion Pop al Glanetaşului și este o tipologie a țăranului transilvănean de la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar cu o

obsesie ieșită din comun pentru pământ și posesiune. De la început, Ion este sfâșiat de două forțe interioare, glasul pământului și glasul iubirii, căzând victima previzibilă acestor două patimi.El este caracterizat direct de catre narator (“Era iute si harnic, ca mă-sa.”), dar este evidențiată și pasiunea pentru pământ (“pământul îi era drag ca ochii din cap”). El se căsătorește cu Ana (“Tare-i slăbuță și urâtica, saraca de ea!”) cu scopul de a obtine terenuri și avere. Copilul Ion renunță la școală deoarece “iubirea pământului l-a stăpânit de mic copil” (“să fie veșnic însoțit cu pământul”,”de atunci pământul i-a fost mai drag ca o mamă”). O scenă semnificativă din caracterizarea lui Ion este momentul sărutării pământului în îmbrăcăminte de sărbătoare în care este conturată importanța pământului pentru protagonist și instinctul de posesiune. Dupa George Călinescu, “Ion este o brută, lăcomia lui de zestre este centrul lumii, nu din inteligență a ieșit ideea seducerii, ci din viclenia instinctului caracteristic oricărei ființe reduse”. Eugen Lovinescu afirma că "Ion este expresia instinctului de stăpânire a pământului, în slujba căruia pune o inteligență ascuțită, o cazuistică strânsă, o viclenie procedurală ăi, cu deosebire, o voință imensă". Aceste două opinii aproape complet diametral opuse conturează complexitatea personajului Ion cu un comportament care poate fi interpretat diferit. O certitudinea și o asemănăre care predomină în cele două afirmații este instinctul, mai exact instinctul de posesiune a pământului, o trăsătură predominantă care ajunge la rangul de obsesie evidențiat de faptele și gesturile sale. Femeia în societatea transilvăneană reprezintă doar o unealtă pentru atingerea scopului inițial, iar comportamentul lui Ion conturează aceste trăsături(“- Da omoară-te dracului că poate așa am să scap de tine! mormăi dânsul nepăsător”). Dupa ce are pământul, comportamentul său fată de Ana se înrăutățește. Un termen de comparație pentru obsesia sa pentru pământ ar fi iubirea pentru Florica sau chiar patima pentru ea. Dupa obținerea pământului, monomania pentru Florica îi bântuie existența și îi aduce moartea. Personaj realist, Ion Pop al Glanetasului a fost preluat de Liviu Rebreanu din viața reală inspirat dintr-o scenă în care a văzut un țăran îmbrăcat în haine de sărbătoare care s-a aplecat și a sărutat pământul, scena prezentă și în roman. Importanța pentru literatura națională a fost majoră,”Ion” este primul roman semnificativ, iar Liviu Rebreanu reușește să creeze primul personaj complex în mod obiectiv și anticalofilic. Caracterul de roman obiectiv tradiționalist, dar care urcă spre modernism prin tehnicile narative folosite conturează un pas important în sincronizarea literaturii interbelice naționale cu cea europeană. Deși Eugen Lovinescu consideră nevoia trecerii la romanul subiectiv și modernism el afirmă despre romanul “Ion” că este “cea mai puternică creaţie obiectivă a literaturii române”.

http://comentarii-bac.ucoz.ro/index/ion/0-29 http://www.referatele.com/referate/romana/online41/Referat-Ion--Liviu-Rebreanu-referatelecom.php http://www.referatele.com/referate/diverse/online12/Liviu-Rebreanu---ION-rezumat-referatelecom.php http://www.referatele.com/referate/romana/online42/Literatura-romana-interbelica---perioadainterbelica-si-literatura-romana-referatele-com.php http://ro.wikisource.org/wiki/Ion_-_Liviu_Rebreanu http://dexonline.ro http://literaturaromana.g0.ro/article/ion-28-1.html http://literaturaromana.g0.ro/article/eugen-lovinescu-230-1.html http://www.idoub.com/doc/48705544/Eugen-Lovinescu