Efectele-drogurilor 23k5p

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI FACULTATE DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

Consumul de droguri si efectele lor neurofiziologice

Brindiliu Oana Gabriela Manta Andreea Cornelia Psihologie clinica, Anul II Prof. Denisa Godeanu

INTRODUCERE -

-

Drog: în accepţiunea clasică, exprimată şi de O.M.S., drogul este substanţa care absorbită de un organism viu îi modifică una sau mai multe funcţii; în sens farmacologic, drogul este o substanţă utilizată sau nu în medicină, a cărei folosire abuzivă poate crea dependenţă fizică ori psihică sau tulburări grave ale activităţii mentale, ale percepţiei şi comportamentului. Denumirea de drog se aplică numai substanţelor care mai pot fi desemnate şi prin termenul de psihotrope; în sensul dat de convenţiile internaţionale, prin drog înţelegem substanţele supuse controlului prin Convenţia unică asupra stupefiantelor din 1961 şi substanţelor psihotrope ale cărui control şi clasificare este prevazut de Convenţia din 1971. Dependenţa: Conform definiţiei date de O.M.S. în 1969 este “starea psihică sau fizică ce rezultă din interacţiunea unui organism cu un medicament caracterizată prin modificări de comportament şi alte reacţii însoţite întotdeauna de nevoia de a lua substanţa în mod continuu sau periodic pentru a resimţi efectele psihice şi, uneori, pentru a evita suferinţele”. Dependenţa fizică: Se manifestă la reducerea severă a dozelor, la întreruperea completă a istrării sau la amânarea acesteia peste limitele abile de către organism. În aceste situaţii apar o serie de tulburări fizice greu de at, care diferă în funcţie de natura drogului, cantitate şi mod de utilizare, precum şi particularităţile personale ale subiectului. Dependenţa psihică:Starea mentală particulară ce se manifestă printr-o dorinţă impetuoasă şi irezistibilă de a continua utilizarea drogului pentru a înlătura disconfortul psihic, cu toate că subiectul este conştient că aceasta daunează sănătăţii sale, situaţiei sale familiale şi sociale. În funcţie de drogul utilizat, dependenţa poate fi de tip barbituric, cannabis, cocainic, morfinic şi de tip solvent. Toleranţa: Fenomen ce conduce la suplimentarea dozelor unui produs pentru a obţine acelaşi efect. Toxicomania: Stadiul de intoxicaţie acută, dobândită prin consumul repetat al unui drog. În literatura de specialitate şi în practică există numeroase clasificări ale drogurilor, având la bază diferite criterii, cele mai cunoscute fiind: după efectul produs asupra sistemului nervos central - SNC, după originea lor, după regimul juridic al substanţelor sau după dependenţa generată. A. Clasificarea drogurilor în funcţie de efectele asupra SNC, se consideră îngeneral cea mai adecvată fiind cea utilizată în practică de ONU, preluată şi de Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală – Interpol. În conformitate cu acest criteriu, drogurile se clasifică astfel: 1. substanţe stimulente sau psihoanaleptice; 2. substanţe depresoare sau psiholeptice;

3. substanţe perturbatoare (halucinogene) sau psihodisleptice (Raistrick & Davinson apud Dindelegan, 2012) 1. Stimulentele sunt substanţe care accelerează activitatea SNC. Din această categorie fac parte: frunzele arbustului de coca, crack-ul, khat-ul, amfetaminele, anorexigenele şi psihostimulenţii. Acestea se subclasifică în: → stimulente ale veghii – amfetamina, cofeina, cocaina, cathina. În doze moderate acestea întreţin starea de veghe, cresc activitatea mintală şi crează o senzaţie de bine. → stimulente ale umorii – substanţe ce îndepărtează starea depresivă. 2. Depresoarele - sunt substanţe care încetinesc activitatea SNC în general ele având efecte analgezice şi sedative. Principalele substanţe ce fac parte din această categorie sunt: opiul şi derivaţii săi (morfina şi heroina), medicamente pe bază de opiu sau derivaţi ai acestuia, morfinice de sinteză, barbiturice, tranchilizante şi hipnoticele.

3. Halucinogenele sunt substanţe care perturbă activitatea SNC şi provoacă alterări ale percepţiei, temporale şi spaţiale. În fapt ele „deformează senzaţiile şi percepţiile celui care le utilizează”. În această categorie sunt cuprinse: cannabisul, LSD 25, mescalina şi altele. B. Clasificarea drogurilor în funcţie de originea produsului: 1. droguri naturale; 2. droguri de semisinteză;

3. droguri de sinteză (sintetice). 1. Drogurile naturale sunt cele obţinute direct din plante sau arbuşti: opiul şi opiaceele, cannabisul şi răşina acestuia, frunzele de coca şi derivaţii săi şi alte plante cu principii halucinogene. 2. Drogurile de semisinteză sunt cele realizate prin procedee chimice pornind de la o substanţă naturală extrasă dintr-un produs vegetal (heroina, LSD). 3. Drogurile de sinteză sunt elaborate în întregime prin sinteze chimice: metadona, mescalina, LSD 25, amfetamina, ecstasy ori alte substanţe psihotrope obţinute în laboratoare clandestine. Tot în această categorie sunt incluşi şi „solvenţii volatili şi alte produse cu proprietăţi asemănătoare drogurilor”. Tot droguri de sinteză sunt considerate mai multe produse ce sunt deturnate de la folosirea lor tradiţională, fiind totodată larg răspândite şi uşor de procurat. Acestea antrenează o puternică dependenţă psihică şi uneori fizică producând totodată şi fenomenul de toleranţă. (Dindelegan, 2012) C. În funcţie de regimul juridic al substanţelor acestea se împart în douăcategorii: 1. substanţe a căror fabricare şi istrare sunt supuse controlului (morfina, barbituricele) – sunt folosite în tratamente medicale. 2. substanţe total interzise (LSD, heroină, ecstasy, cocaină). D. În funcţie de dependenţa generată (clasificare de ordin medical), drogurile se împart în trei categorii: 1. droguri ce creează dependenţă fizică; 2. droguri ce creează dependenţă psihică; 3. droguri ce creează dependenţă mixtă – din această ultimă categorie fac parte cele mai multe stupefiante.

E. Clasificarea statuată în dreptul internaţional Una dintre principalele clasificări este aceea statuată în dreptul internaţional conform căreia în funcţie de plasarea pe unul dintre cele două tablouri ale Convenţiei unice privind stupefiantele

din anul 1961 şi respectiv patru tablouri din Convenţia privind substanţele psihotrope din anul 1971, drogurile se împart în stupefiante şi substanţe psihotrope. Potrivit art. 1 lit. q şi r din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva traficului ilicit şi a abuzului cu stupefiante şi substanţe psihotrope, semnată la Viena în 1988, această clasificare arbitrară este menţinută şi chiar întărită. F. În funcţie de modul de istrare (de consum) drogurile pot fi clasificate în: injectabile, ingerabile, de prizare, de masticare, de fumare, inhalare; unele se pot istra şi sub forma de supozitoare.

Pletea si Berchesan realizează o clasificare generală a psihotropelor în cadrul căreia grupele chimice sunt repartizate, pe tipuri de acţiune, astfel: 1. psiholeptice - hipnotice; - tranchilizante şi sedative; - nemoleptice; - regulatoarele umorului. 2. psihoanaleptice - stimulentele stării de veghe; - antidepresoare stimulente ale umorului; - alte stimulente (drogurile cafeinice, cafea, ceai, cola, maté, guarana, khat, tutun, camfor, etc). 3. psihodisleptice - halucinogene şi onirogene (mescalina) - stupefiantele (cocaina, heroina) - alcoolul şi derivaţii săi ( Pletea & Berchesan apud Dindelegan, 2012)

Efectele neurofiziologice in urma consumului de droguri

1. Alcoolul

Alcoolul actioneaza asupra creierului ca un factor dezinhibator daca este consumat in cantitati mici si moderate, insa in momentul in care este istrat in exces aceasta substanta devine un factor depresiv al sistemului nervos central. Statistic vorbind intre 25% dintre tineri au recunoscut ca au consumat cantitati mari de alcool macar o data in viata. Indiferent insa de natura acestora, consumate in mod iresponsabil si pentru perioade indelungate de timp, bauturile alcoolice au capacitatea de a induce o gama asemanatoare de manifestari, precum:  dependenta (alcoolism);

  

stari de ameteala; stari de voma; varsaturi;



incoerenta in exprimare;



incapacitate de coordonare a membrelor;



comportament agresiv;



sindromul alcoolismului fetal;



depresie respiratorie;



deces.

Alcoolul provoaca si modificari de comportament sau psihologice dezadaptative, semnificative clinic ( adica, comportament agresiv sau sexual inadecvat, labilitate afectiva, deteriorare a judecatii, deteriorarea functionarii sociale sau profesionale) care apar in cursul sau la scurt timp dupa ingestia de alcool. Mai pot aparea unul sau mai multe din urmatoarele semne in cursul sau la scurt timp dupa uzul de alcool: dizartrie ( tulburare defectuoasa a limbajului), incoordonare, mers titubant, nistagmus (stare patologică manifestată prin mișcări oscilatorii ritmice ale globilor oculari în toate direcțiile), deterioararea atentie si memoriei, stupor sau coma. Abstinenta alcoolica are ca urmari: -hiperactivitate vegetativa ( transpiratie sau puls peste 100) -tremor marcat al extremitatilor -insomnie -greturi sau varsaturi -iluzii sau halucinatii vizuale, tactile sau auditive-tranzitorii -agitatie psihomotorie -anxietate -crize de grand mal

2. Amfetamine

Amfetaminele intra in categoria drogurilor de club, avand un efect psihoactiv asupra organismului. In termeni populari amfetaminele poarta denumirea de meth, cranck, tania sau speed, modul de istrare facandu-se pe cale orala, injectabil sau chiar prin inhalare sau digerare. Efectele dependentei de amfetamine pot fi extrem de severe si uneori ireversibile, cuprinzand manifestari ca:  dependenta;  irascibilitate; 

anxietate;



cresterea tensiunii arteriale;



paranoia;



psihoza;



depresii;



agresivitate;



convulsii;



dilatarea pupilelor;

    

stari de ameteala; insomnii; pierderea poftei de mancare; malnutritie; cresterea riscului de are a anumitor boli infectioase transmise prin folosirea acelorasi ace de seringa sau prin sexual (BTS), precum HIV sau hepatita.

Intoxicatia cu amfetamine poate duce si la modificari psihologice sau comportamentale dezadaptative semnificative clinic ( euforie sau aplatizare afectiva, modificare de sociabilitate,

hipervigilitate, sensibilitate interpersonala, anxietate, tensiune sau manie, comportamente stereotipe, deteriorarea judecatii sau deterioararea functionarii profesionale sau sociale). De asemenea mai pot aparea si tahicardie sau bradicardie, cresterea sau scaderea presiunii sanguine, transpiratii sau frisoane, greata sau voma, pierdere evidenta in greutate, agitatie sau lentoare psihomotirie, scaderea fortei musculare, confuzie, convulsii ,diskinezii, distonii sau coma.

3. Metamfetamine

Metamfetaminele sunt derivate ale amfetaminelor, avand asupra organismului un efect similar acestora, si anume de stimulare psihoactiva. De asemenea, la fel ca si in cazul amfetaminelor modul de istrare se face pe care orala, prin injectii, inhalare sau sub forma de tigari (caz in care sunt amestecate cu alte droguri precum marijuana). Efectele adverse ale metamfetaminelor asupra organismului cuprind manifestari ca:  dependenta;  irascibilitate;  agresivitate;  hipotermie;  infarct;  paranoia;  psihoza;  convulsii;  halucinatii;  aritmie;  senzatie de furnicare la nivelul pielii.

4. Ecstasy

Ca si amfetaminele si metamfetaminele, ecstasy-ul exercita o actiune psihoactiva la nivelul sistemului nervos central, fiind totodata extrem de popular in randul tinerilor, datorita capacitatii de dezinhibitie si energizare. La fel de răspândite în lumea toximonailor sunt MDA metilen-dioxiamfetamina, MDMA 3,4 metilen-dioximetamfetamina, cunoscută sub numele de Ecstasy, halucinogenul cel mai frecvent utilizat în discotecile de pe tot mapamondul; se vehiculează clandestin sub formă de pastile. A fost sintetizat în 1983 şi a fost iniţial folosit pentru stimularea activităţii sexuale. Acestui produs merită să i se acore o atenţie deosebită deoarece are o acţiune distructivă la nivelul celulelor SNC, dăunând terminaţiilor sinaptice, aparţinând sistemului serotoninergic. Mai mult, acest compus de sinteză, căruia nu i s-a dat o atenţie deosebită până în anul 2000, provoacă o creştere a temperaturii corporale ce are drept consecinţă deshidratare prelungită şi colaps cardio-respirator, iar reziduurile de prelucrare, de exemplu plumbul, pot să provoace daune la nivelul ficatului. Modul de istrare al ecstasy-ului se face oral, iar efectele nocive asupra organismului cuprind:  disfunctii psihice;  panica;  anxietate;  depresie;  paranoia; 

tensiune la nivel muscular;



stari de voma;



stari de ameteala;



incetosarea privirii;



transpiratie abundenta;



cresterea ritmului cardiac;



tremurat;



halucinatii;



stari de lesin;



frisoane;



insomnii;



scaderea poftei de mancare.

5. Ritalin

Ritalin-ul este un medicament istrat cel mai adesea pentru tratarea hiperactivitatii, a problemelor de concentrare, dar si a starilor de impulsivitate. Mai mult decat atat, datorita faptului ca acest drog este destul de greu de contrafacut, de cele mai multe ori singura metoda de procurare a acestuia ramane reteta medicala. Modul de istrare al ritalin-ului presupune strivirea pastilutei si inhalarea sau injectarea prafului rezultat (in ultimul caz medicamantul va fi amestecat cu apa). In plus, trebuie sa stiti ca efectele adverse ale ritalin-ului cuprind manifestari precum:  pierderea poftei de mancare;  febra;  convulsii;  dureri de cap severe;  paranoia;  halucinatii;  tremurat;  spasme musculare;

 

cresterea riscului de are a anumitor boli infectioase transmise prin folosirea acelorasi ace de seringa sau prin sexual (BTS), precum HIV sau hepatita; incoerenta la nivelul miscarilor si al limbajului.

6. Efedrina

Efedrina este un derivat al ecstasy-ului, principalii sai compusi activi fiind cafeina si efedrina. Deasemenea, trebuie sa stiti ca modul de istrare se face oral, iar principalele sale efecte adverse sunt:  cresterea ritmului cardiac;  atacurile de apoplexie;  insuficienta cardiaca;  infarct;  deces.

7. Heroina

Asa cum au demonstrat studiile de specialitate, consumatorii de heroina dezvolta intr-un interval de timp relativ redus o forma de toleranta fata de acest drog, si in mod natural doza va fi marita progresiv. Efectele heroinei asupra organismului cuprind manifestari precum:  incoerenta in exprimare;  contractarea pupilelor;  incapacitate de a distinge corect lucrurile si obiectele pe timp de noapte;  depresie respiratorie, sau chiar blocaj respirator;  piele uscata si iritata;

   

euforie initiala urmata de apatie diforie agitatie sau lentoare psihomotorie cresterea riscului de are a anumitor boli infectioase transmise prin folosirea acelorasi ace de seringa sau prin sexual (BTS), precum HIV sau hepatita. Apar la scurt timp efecte somatice precum deprimare respiratoie, constipatie severa, scadearea apetitului, treptat- scadearea libidoului. Absitenta de opiacee ( morfina, heroina, codeina, petidina, metadona) duce la : -dispozitie disforica -greata sau voma -mialgii -lacrimare sau rinoree -dilatatie pupilara, piloerectie, transpiratie -diaree -cascat -febrea -insomnie

8. Heroina sintetica

 

Heroina sintetica este un derivat al heroinei, obtinuta prin schimbarea structurii moleculare a unui anumit drog cu scopul de a creea o substanta noua. Modul de istrare al heroinei sintetice se face prin injectare, inhalare sau sub forma de tigara, iar principalele reactii adverse asupra organismului sunt: paralizie instantanee muschilor respiratori; in functie de taria drogului, exista riscul manifestarii simptoamelor unei supradoze, aceste fiind asemanatoare celor produse de heroina.

9. Morfina

Primele cazuri de morfilomani au fost observate în Germania, în 1875. Morfina se dizolvă în apă amestecată cu acid citric sau vitamina C. Soluţia se încălzeşte la flacăra pusă în linguriţă sau pe folie de aluminiu. Morfilomanii îşi istrează doza injectabil la pliurile coatelor, genunchilor sau interdigital. Se cunosc cazuri de morfilomani care îşi injectează drogul în vena bazilară sau în zona abdominală. Morfina este folosită în medicină ca unul dintre cei mai importanţi analgezici, se leagă în situsuri specifice la nivelul sistemului nervos central, de-a lungul axei cerebrospinale. În urma istrării morfinei consumatorul este lucid, dar procesele intelectuale sunt foarte lente. In doze terapeutice morfina poate produce: - somnolenta; - indiferenta; - micsorarea performantelor mentale; - diminuarea mobilitatii spontane; - senzatie de caldura; - prurit la nivelul fetei. In 10-20% din cazuri aceste efecte sunt resimtite placut (rar disforie cugreturi si varsaturi). Consumul de droguri are urmatoarele particularitati stadiale: - consumul experimental (in scop recreational); - consumul regulat - consumatorul incepe sa lipseasca din ce in ce mai mult de la scoala/serviciu, se ingrijoreaza sa nu piarda sursa de procurare a drogului; - preocuparea zilnica - consumatorul pierde motivatia (scoala/serviciul ii devin indiferente); - dependenta consumatorul nu poate face fata treburilor zilnice fara drog, neaga problema pe care o are, se produce inrautatirea conditiei fizice, dupa consum isi pierde controlul. Intoxicatia cronica se instaleaza dupa 5-15 doze (dupa cateva zile, pana la 2 saptamani de istrare continua), ajungandu-se pana la 2-3 g/zi. Consumatorul prezinta: - constipatie; - anorexie; - mioza; - anemie usoara; - hiperlactacidemie; - scaderea functiilor intelectuale, cu aparitia melancoliei, anxietatii si sentimentului de neincredere

10. Metadona

Derivaţii de sinteză ai opioizilor sunt numeroşi, dar cel mai cunoscut este metadona. A fost sintetizată în 1941, în Germania, şi a fost o pură întamplare faptul că s-au descoperit efectele pozitive obţinute în tratamentul dezintoxicării. În comparaţie cu heroina, metadona îşi pastrează concentraţia în sânge 24 de ore. În orice caz, în mod obligatoriu, se impune respectarea a două condiţii: doza zilnică trebuie adecvată capacităţii de toleranţă a subiectului şi trebuie să fie ridicată astfel încât să poată bloca efectele stupefiante. Metadona poate folosi la reducerea consumului de alte opioide atunci cand e istrata sub supraveghere medicala stricta. Exista o multitudine de simptome asociate cu dependenta de metadona. Majoritatea persoanelor prezinta cel putin cateva dintre simptomele prezentate mai jos. Simptome psihologice si fizice de sevraj: ameteala, transpiratie excesiva, depresie, anxietate, nervozitate, dureri, tremur necontrolat, pofta puternica de a consuma (urmata deseori de reinstalarea dependentei), greata, voma, diaree, pupile dilatate. Simptomele de sevraj se manifesta cel mai puternic intre 24-72 de ore de la incetarea istrarii drogului. Simptomele de sevraj dureaza timp de aproximativ o saptamana, in functie de gravitatea dependentei.

11. Cocaina

Cocaina este un drog cu un grad de dependenta extrem de ridicat, modalitatile de istrare fiind destul de vaste pornind de la inhalare, injectare, aceasta putand fi chiar fumata sau dizolvata in apa. Efectele adverse ale cocainei asupra organismului sunt: 

dependenta;



dilatarea pupilelor;



cresterea tensiunii arteriale;



cresterea ritmului cardiac;



atacuri de apoplexie;



insuficienta cardiaca;



anxietate;



agitatie;



irascibilitate;



crestere temperaturii sangelui;



deces, de cele mai multe ori survenit in urma unei supradoze.

Principiul activ a fost izolat pentru prima dată în 1860 de Albert Niemann şi se numea Kokain. Planta a strânit interesul multor cercetători ai timpului, însuşi Freud fiind captivat de proprietăţile alcaloidului ca stimulant al sistemului nervos. Se comercializează sub formă de clorhidrat de cocaină sau “zăpadă”, pulbere albă care se ingeră sau se aspiră prin intermediul unui tub de hârtie sau direct de pe o suprafaţă lucioasă unde, în prealabil, a fost aşezată pe rânduri “liniuţe”. Procedeul se numeşte în jargon sniff. Senzaţia de fericire, starea de euforie si super forţa fizică pe care ei îşi doresc să le obţină dureză între 30 şi 60 minute, după care se instalează o stare de disconfort care merge până la depresie/anxietate. Dorinţa imediată a unei alte doze generează un comportament agresiv şi acte antisociale, infracţionale. Consumatorul este uşor de recunoscut deoarece prezintă agitaţie psihomotorie - hiperactivitate, halucinaţii vizuale, tactile, furnicături – delir dermatozoic, spasme musculare, tremurături. Consumatorul care prizează cocaină este uşor de recunoscut după ochii injectaţi, pupilele dilatate, rinoree, leziuni ale mucosei nazale care pot duce la perforarea septului nazal. Cocainomanul poate avea manifestări paranoice şi schizofrenice. Abstinenta de cocaina duce la fatigabilitate, vise vii neplacute, insomie sau hipersomnie, apetit crescut, lentoare sau agitatie psihomotorie.

12. Crack

Crack-ul reprezinta o forma mai ieftina a cocainei, insa cu un grad de dependenta relativ mai mare. Modul de istrare si efectele asupra organismului sunt similare cu cele ale cocainei. La sfârşitul anilor ‘80, în SUA, difuzează crack-ul sau rock-ul, traficat sub formă de cristale colorate bej sau brun. Produsul generează o mare dependenţă, iar preţul său modic dă posibilitatea şi celor cu mijloace financiare modeste să-l achiziţioneze. În general se fumează, dar poate fi ingerat sau injectat şi induce o stare de excitaţie de câteva minute, asemănătoare cu cea produsă de pasta de coca fumată sau inhalată sau de clorhidratul de cocaină injectat, dar net marită, urmată de o irezistibilă dorinţă de a reîncepe. Dorinţa de a reîncepe constituie un risc pentru că duce la consum continuu şi stare de epuizare totală. De asemenea, efectul vasoconstrictor al substanţei genereză afecţiuni cardiace, hipertensiune arterială şi accidente vasculare cerebrale. Efectele fizice ale dependentei de crack: modificari ale presiunii arteriale, ale pulsului si ale respiratiei, greata, voma, anxietat, convulsii, insomnie, pierderea poftei de mincare, ceea ce va duce la malnutritie si la pierderea in greutate, transpiratii reci, umflarea si singerearea mucoaselor, agitatie si anxietate, rani ale cavitatii nazale, tulburari si deteriorari ale plaminilor, posibile infarcturi, accidente vasculare cerebrale sau convulsii. Acest drog este in mod deosebit periculos pentru ca : este absorbit rapid prin plamini, intrind in fluxul sanguin si fiind purtat apoi la creier . Riscurile luarii unei supradoze si al otravirii sunt foarte mari putandu-se ajunge la coma, convulsii si deces. Efectul rapid al crackului ( 5 – 7 minute ), adica placere intensa, trece rapid, ducind la depresie, care trebuie sa fie inlaturata prin si mai multa cocaina. Acest ciclu mareste riscurile dependentei . Deoarece efectul drogului nu dureaza mult, toxicomanii se gindesc in permanenta la cocaina si la modurile cum pot face rost de cantitati si mai mari. Din punct de vedere psihologic drogul are ca efect reducerea concentrarii, a ambitiei, a dorintei de actiune, mareste confuzia si iritabilitatea avind o actiune catastrofala asupra vietii profesionale si personale a consumatorului. Consumul regulat poate duce la psihoza cocainei, la paranoia, halucinatii si la o stare denumita “ furnicare “, in care toxicomanul are senzatia ca-i umbla pe trup furnici sau serpi. Paranoia si depresia pot duce la comportament violent si cu tendinta de suicid. Efectele secundare ale substantelor de adaos maresc riscurile consumului de cocaina

13. P (Penciclidina)

P, sau praful ingerilor este un drog cu efect halucinogen asupra organismului. Modul de istrare al P-ului se face prin inhalare, injectare, pe cale oral,a sau sub forma de tigari. Efectele adverse ale P-ului sunt: 

halucinatii;



senzatie de plutire;



incapacitate de coordonare a membrelor;



incapcitatea de a percepe durerea fizica;



insuficienta respiratorie;



dezorientare;



frica;



panica;



agresivitate;



cresterea riscului de are a anumitor boli infectioase transmise prin folosirea acelorasi ace de seringa sau prin sexual (BTS), precum HIV sau hepatita.



Dupa inhalare efectele apar în câteva minute, atingând maxima în jumătate de oră, menţinându-se în platou 4-6 ore, iar diminuarea şi revenirea la normal se va produce după 34-48 de ore. Este un drog periculos deoarece, în funcţie de starea spirit şi doză, induce depersonalizare, euforie, excitaţie, exaltare, distorsionarea imaginii corporale, sens de gol



interior, blocaj senzorial, hipersalivaţie, halucinaţii, tremurături, confuzie mentală, pierderea cunoştinţei până la nivel de comă, hiperreflexie, distonie, oligurie, convulsii şi creşterea presiunii arteriale. Moartea poate surveni în urma unei crize hipertensive sau epileptice.

14. LSD

LSD-ul este una dintre cele mai populare substante halucinogene, modul de istrare facandu-se pe cale orala sau sub forma de gelatina sau picaturi pentru ochi. Efectele nocive ale LSD-ului asupra organismului cuprind; 

crestere temperaturii corpului;



cresterea tensiunii arteriale;



pierderea poftei de mancare;



insomnii;



tremurat;



halucinatii recurente. Dietilamida acidului lisergic, cunoscută sub numele de LSD, se obţine prin metode chimice din secara cornuta (claviceps purpurea, ciuperca parazită a secarei). Despre intoxicaţiile cu claviceps purpurea datele provin încă din evul mediu, maladia numită focul Sfântului Anton sau boala fierbinţelii provocată de prezenţa în dietă a cerealelor parazitate de ciuperca susmenţionată. Această intoxicaţie este cunoscută astăzi în medicină sub numele de ergotism. Se vinde sub formă de pastile, în jargon “acid”, ori de mici cartonaşe impregnate cunoscute ca “timbre”. Din punct de vedere fiziologic este un atangonist al serotoninei la toate nivelele receptorilor presinaptici. Doza eficientă este între 0,5 şi 1µg/ kg corp. Nu se cunosc cazuri de sinucidere intenţionată ca urmare a abuzului de LSD aşa cum s-a crezut iniţial dar apare “tentativa de zbor” ceea ce duce la sinucidere neintenţionată.

15. Ciuperci

Exista in prezent multe categorii de ciuperci consumate pentru efectele lor halucinogene, modul de istrare facandu-se prin fierbere, gatire, sau consumare in ceai. Efectele pe care acest gen de ciuperci il au asupra organismului sunt: 

cresterea tensiunii arteriale;



transpiratie abundenta;



stari de ameteala si voma;



halucinatii.

16. Inhalanti Inhalantii sunt substante regasite in numeroase produse de intretinere si curatenie, si prin urmare acestia se afla la indemana tuturor. Efectele inhalantilor asupra organismului sunt: 

dureri de cap;



slabiciune la nivelul muscular;



dureri abdominale;



schimabarii severe ale starii de spirit;



agresivitate;



stari de voma;



sangerari la nivelul nasului;



leziuni la nivelul ficatului, plamanilor si a rinichilor;



incapacitatea de coordonare a membrelor;



stari de oboseala;



pierderea poftei de mancare;



scaderea ritmului cardicr si al respiratiei;



hepatita;



neuropatie periferica.

17. Derivatii de canabis

Consumul acestora poate genera senzatii de bine, relaxare sau liniste, aceste substante sunt derivati de canepa indiana si sunt cunoscute ca fiind droguri sociale extrem de raspandite in populati astudenteasca. Intoxicatia cu canabis produce initial fenomene de excitatie euforica ( greu de diferentiat de manie), urmate de stare confuzionala cu apatie, stari depresive sau desforice, cae se pot agrava. Marijuana si hasisul sunt doua dintre cele mai populare droguri, varsta medie la care tinerii incep sa o foloseasca fiind de 14 ani conform unui studiu statistic realizat recent. Modul de istrare al marijuanei se face sub forma de tigari sau gatita in diverse mancaruri. In ceea ce priveste modul de manifestare ale efectelor acestui drog, acesta include: 

inrosirea ochilor;



incapacitatea de a gandi limpede;



incapacitate de a percepe in mod corect notiunea timpului;



incapacitatea de a duce la bun sfarsit anumite activitati care necesita concentrare si organizare;



paranoia;



atacuri de anxietate;



incapacitate de a asimila informatii si notiuni noi;



incoerenta in exprimare.

Efectele pe termen scurt ale hasisului: • relaxare; • alterarea perceptiei; • paranoia; • pupile dilatate; • tulburari de concentrare si de memorie; • uscaciunea gurii si gatului; • cresterea frecventei cardiace; • frica si anxietate; • pofta nestapanita pentru dulciuri. Efectele pe termen lung ale hasisului: • niveluri reduse ale hormonilor masculini si feminini; • deteriorarea ciclurilor menstruale sau a spermei; • pierderea temporara a fertilitatii la barbati si femei; • dependenta; • pierderea motivatiei, clinic mentionata ca „sindrom amotivational” (pierderea dorintei de a desfasura activitati curente, caracterizat de apatie, lipsa de energie, cresterea in greutate; sindromul nu a fost diagnosticat oficial, dar, in special, in randul tinerilor consumatori de cannabis au fost observate manifestari constand in neglijarea si pierderea interesului pentru activitatile sociale in care sunt implicati, pierderea interesului fata de practicarea sportului, fata de familie, etc; dar, de asemenea, poate fi doar un simptom al dependentei de droguri, in general); • leziuni pulmonare, cancerul, bronsita; • capacitatea scazuta de a face fata frustrarilor si alte sentimente neplacute; • scaderea imunitatii fata de infectii; • interfereaza cu cresterea emotionala si dezvoltarea personalitatii adolescentilor.

18.Mescalină

Mescalina este o substanţă asemănătoare adrenalinei, solubilă în apă, etanol, cloroform şi insolubilă în eter. După structura chimică, mescalina nu este un alcaloid deoarece nu prezintă nucleu indolic, dar există o certă asemanare între aceasta şi celelalte substanţe halucinogene. Peyotl-ul se vehiculează sub formă de discuri tăiate transversal şi exicate la soare (mescal buttons), conţinând 3-4% substanţă activă. Efectele mescalinei sunt: dilatarea pupilelor, creşterea temperaturii corpului, destinderea muşchilor, greaţă, vomă, euforie, "încrucişarea" percepţiilor, halucinaţii vizuale (figuri geometrice, linii, culori etc.), tulburări de concentrare şi diminuarea memoriei de scurtă durată.

19. Tranchilizante

Din seria acestora aducem in discutie barbituricele al caror consum indelungat conduce la instalarea unui sindrom toxicomanic complet, ceea ce a condus in multe tari la renuntarea folosirii acesor categorii de substante in practica medicala. Intoxicatia cu barbuturice produce urmatoarele : *simptome somatice:inapetenta, scadere ponderala, paloare, dermatoze ( prurit, exanteme rubeoliforme, scarlatiniforme), alergii de aspect reumatoid, insuficienta hepatica. *simptome psihice: iritabilitate, irascibilitate, labilitate afectiva, scadearea posibilitatii adaptative, scaderea randamentului profesional, modificari caracteriale. *manifestari comportamentale: slabirea cenzurii morale, slabirea simtului estetic, scaderea responsabilitatii. Pe acest fond pot aparea tulburari psihotice: excitatie, fenomene confuzionale, fenomene halucinatorii.

20. Steroizi

Asa cum a relevat un studiu statistic realizat recent, 70% dintre persoanele ce recurg la tratamente pe baza de steroizi, se expun unui risc extrem de mare in ceea ce priveste efectele adverse ale acestora, precum: 

cancer al ficatului;



sterilitate;



dezvoltarea caracterelor masculine la femei;



dezvoltarea caracterelor feminine la barbati;



agresivitate;



depresii;



acnee;



schimbarea starii de spirit.

21. Tutun

In prezent tutunul este una dintre cele mai raspandite substante care creeaza dependenta, modul sau de istrare fiind destul de vast de la tigari, la pipe, sau chiar narghilele. Efectele nocive ale tutunului asupra organismului uman pot duce la cresterea riscului dezvoltarii unor conditii medicale severe si uneori ireversibile, precum: 

dependenta;



afectiuni ale inimii;



cancer la pulmonar, al laringelui, esofagului, vezicii urinare, pancreasului, rinichilorsau chiar cancer bucal;



emfizem;



bronsita cronica;



avort spontan.

Bibliografie . Boros, A. (2014). Cauzele si efectele consumului de droguri. Bucuresti: Editura Elisavors. Dindelegan, C. (2012). Incursiune in psihopatologie si patologie clinic. Bucuresti: Editura SPER. Predescu, V. (1989). Psihiatrie. Bucuresti: Editura Medicală. Tudose, F., Tudose, C.& Dobranici, L. (2011). Tratat de psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi. Bucuresti: Editura Trei. DSM- IV-TR, (2003). Manual de diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale. Bucuresti: Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania.