Ce Este Stiinta 3k4ra

Universitatea Titu Maiorescu Facultatea de Drept Anul I Tulcea Forma de invatamant :ID

Referat Metodologia cercetarii stiintifice

Chitu Radu-Daniel

1

Metoda ştiinţifică sau procesul ştiinţific este fundamental pentru investigaţia ştiinţifică şi pentru dobândirea de către comunitatea ştiinţifică de noi cunoştinţe bazate pe dovezi fizice. Savanţii folosescobservaţia şi raţionamentul pentru a propune explicaţii provizorii pentru fenomene, numite ipoteze. Sub presupunerea materialismului metodologic, evenimentele observabile din natură (inclusiv operele artificiale ale omenirii) se explică doar prin cauze naturale, fără a presupune existenţa sau nonexistenţa supranaturalului. Prognozele derivate din aceste ipoteze sunt testate prin diferiteexperimente, care ar trebuie să fie reproductibile. Un aspect important al unei ipoteze este că trebuie să fie falsificabilă, cu alte cuvinte, trebuie să se poată verifica dacă este falsă. Dacă o propoziţie nu este falsificabilă, atunci nu este o ipoteză, ci o opinie sau afirmaţie care se află în afara domeniului de cercetare ştiinţifică. Este de asemenea important de ştiut că o ipoteză nu poate fi dovedită, mai degrabă, datele dintr-un experiment anume conceput pentru a testa o ipoteză pot ori să sprijine ori să respingă acea ipoteză. Odată ce o ipoteză este verificată experimental în mod repetat, este considerată a fi o teorie şi prognozele noi se bazează pe ea. Orice prognoză eronată, inconsistenţe interne sau lacune, sau fenomene neexplicate, iniţiază considerarea şi generarea de corecţii sau de ipoteze alternative, care ele însele sunt testate, ş.a.m.d. Orice ipoteză care este destul de validă pentru a face prognoze poate fi testată astfel. O ipoteză neverificată poate să se bucure de interes considerabil în rândul specialiştilor din cauza eleganţei sale sau a unei validităţi intuitive, sau a unei anticipări a verficării sale, deşi nu este acceptată în mod formal până când există dovezi experimentale convingătoare. Dezvoltarea de noi tehnologii este legată de dezvoltarea cunoaşterii potrivit metodei ştiinţifice, şi poate servi atât ca un alt test al validităţii ideilor care stau la baza sa, cât şi ca o sursă de instrumente noi cu care să aibă loc progresul în cunoaştere, lărgind domeniul observabilului sau îmbunătţind calitatea observaţiilor. Mai mult, nevoia de a înţelege sau exploata un fenomen natural în cadrul procesului de dezvoltare a unei tehnologii poate constitui un impuls în a cerceta natura acelui fenomen. Un punct de vedere larg răspândit este de a considera metodele ştiinţfice ca fiind logica care stă la baza activităţii ştiinţifice, de exemplu Karl Popper. Totuşi, accentul pus pe această logică este criticat de cei care se concentrează asupra aspectelor sociologice. 2

O metodă ştiinţifică este un set de reguli de bază, pe care un om de ştiinţă le foloseşte pentru a dezvolta o experienţă controlată pentru bineleştiinţei. În metoda ştiinţifică, ipoteza este drumul care trebuie să conducă la formularea teoriei. Teoriile ştiinţifice, destinate să explice într-un fel sau altul fenomenele pe care le observăm, trebuie să fie sprijinite de experimente care să le certifice validitatea. Pilonul central al metodei ştiinţifice este reproductibilitatea, şi anume capacitatea de repetare a unui anumit experiment. Metoda ştiinţifică costă în următoarele faze:    

Observarea unui fapt Formularea unei probleme Propunerea unei ipoteze Realizarea unui experiment controlat, pentru a testa validitatea ipotezei

Pentru o siguranţă sporită în tragerea concluziei, întregul experiment trebuie să fie controlat. Experimentul controlat este acel experiment realizat prin tehnici care permit înlăturarea variabilelor care pot masca rezultatul. În acest tip de experimente, se foloseşte metoda dublu-orb, o metodă care foloseşte: Un grup de test (un grup care va fi efectiv testat)  Un grup de control (un grup care nu va fi testat şi care este folosit doar pentru a dovedi că testul este valid) 

Termenii de "model", "ipoteză", "teorie" şi "lege fizică" au în ştiinţă alte înţelesuri decât în limbajul uzual. Oamenii de ştiinţă folosesc termenul de "model" pentru a exprima descrierea a ceva, în mod specific ceva care poate fi folosit pentru a face predicţii care pot fi testate prinexperiment sau observaţie. O ipoteză este o afirmaţie care ori (încă) nu a fost nici confirmată nici infirmată prin experiment. O lege fizică sau o "lege a naturii" este o generalizare ştiinţifică bazată pe observaţii empirice. Cuvântul teorie este înţeles greşit mai ales de către laici. În limbaj comun înseamnă idei care nu se bazează pe nici o dovadă solidă; în contrast cu aceasta, oamenii de ştiinţă de obicei folosesc acest cuvânt pentru a se referi la mănunchiuri de idei care fac prognoze specifice. A spune "mărul a căzut" este a afirma un fapt, în timp ce teoria newtoniană a gravitaţiei universale este un corp de idei care permit unui om de ştiinţă să explice cum a căzut mărul şi să facă prognoze privind alte obiecte căzătoare. Orice teorie foarte fructuoasă care a supravieţut timpului şi care are o cantitate copleşitoare de dovezi pe care se sprijină este considerată a fi "dovedită" în sens

3

ştiinţific. Unele modele acceptate universal, precum teoria heliocentrică şi teoria atomică au supravieţuit testării empirice riguroase fără a fi contrazise, totuşi nu este exclus ca într-o zi să fie infirmate. Teorii mai noi, precum teoria stringurilor pot oferi idei promiţătoare, dar încă trebuie să treacă prin acelaşi proces pentru a fi acceptate. Oamenii de ştiinţă niciodată nu pretind a fi în posesia adevărului absolut. Spre deosebire de o dovadă matematică, o teorie ştiinţifică dovedită este întotdeauna susceptibilă de a fi falsificată dacă apar noi dovezi. Chiar şi cele mai de bază şi fundamentale teorii se pot dovedi a fi imperfecte dacă observaţiile noi sunt inconsistente cu cu ele. Mecanica newtoniană este un exemplu faimos de lege care nu a supravieţuit experimentelor care implică viteze apropiate de cea a luminii sau apropiere faţă de câmpuri gravitaţionale puternice. În afara acestor condiţii, Legea lui Newton rămâne un model excelent de de mişcare şi gravitaţie. Pentru că relativitatea generală oferă explicaţii pentru toate fenomenele descrise de mecanica newtoniană, este privită ca o teorie superioară. Ştiinţa este o metodă folosită cu scopul de a acumula cunoştinţe. Obiectivul metodei ştiinţifice este de a porin de la una sau mai multe ipoteze şi a dezvolta o teorie validă.

Etapele cercetării a) Documentarea-observarea faptelor, colectarea datelor şi clasificarea acestor+pregătirea teoretică complexă a celui care efectuează cercetarea. b) Elaborarea ipotezelor explicative- Ipoteza constituie o construcţie deductivă elaborată plecând de la faptele observate şi destinată unei verificări ulteriaoră. Întrucât, pentru a putea fi acceptată, ea trebuie demonstrată, ipoteza se distinge de postulat sau paradigmă.(Teoriareprezintă o ipoteză verificată) Ipotezele pot fi clasificate: -după obiectul studiat, ele se pot referi la faptele supuse explicării, la conceptele utilizate în teorie sau practică. -după nivelul lor de generalitate, ipotezele pot fi generale ori particulare. Pentru a fi isibile metodologic, ipotezele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: -să se refere la fenomene observabile; -să utilizeze concepte precise; -să fie specifice domeniului utilizat; -să fie verificabile. 4

c) Verificarea ipotezelor-este dificilă deoarece criminalitatea nu se poate produce în laborator. Nivelele profunzimii cerecetării a) Descrierea-este nivelul superficial al cercetării şi urmează fazei documentării b) Clasificarea datelor-se realizează prin categorisire sau clasificare şi utilizează conceptul de categorie (clasă de obiecte sau fiinţe care reprezintă caracteristici comune şi permite compararea cu alte clase care au propriile caracteristici) c) Explicarea-corespunde funcţiei explicative a criminologiei şi vizează clarificarea naturii şi cauzelor obiectului de studiu. Teoria criminologică nu este doar o ipoteză verificată, ea reprezintă un ansamblu structurat de concepte şi judecăţi de valoare care are ca scop explicarea sintetică a realităţii. Cercetarea aplicată 3 etape:-Documentarea prealabilă (presupune studierea domeniului supus cercetării), diagnosticarea (consecinţă logică a documentării şi are ca obiectiv aprecierea ştiinţifică asupra efectivităţii şi eficacităţii mijlocului studiat), propunerea de schimbare (etapa finală şi are loc doar dacă rezultatele cercetării o impun) Chestionarul sociologic Este instrumentul cel mai utilizat in ancheta sociologica si el consta dintrun set de intrebari formulate in scris si ordonate in mod logic, care se refera la anumite aspecte ale vietii sociale. Calitatea cercetarii realizate cu ajutorul chestionarului depinde in primul rand de calitatea intrebarilor acestuia, sociologii apreciind ca ancheta nu poate fi mai buna decat intrebarile continute de chestionar. In elaborarea chestionarului sociologic se procedeaza in felul urmator: mai intai se stabileste tema investigatiei, dupa care se vor identifica aspectele ce decurg din aceasta tema si se va fixa locul fiecaruia in cadrul domeniului investigat. In functie de aspectele urmarite se vor formula intrebari clare si precise, se va proceda apoi la ordonarea logica a intrebarilor formulate. Odata intocmit,chestionarul va pre-testat, adica va fi istrat unui numar redus de persoane pentru a raspunde la intrebarile pe care le contine. Din analiza raspunsurilor date cercetatorul poate sa-si dea seama daca intrebarile sunt intelese de catre cei ce urmeaza sa raspunda, daca sunt clar formulate si daca pe baza lor se pot obtine raspunsuri concludente. Pe baza concluziilor desprinse in urma pretestarii se procedeaza la imbunatatirea chestionarului.

5

In elaborarea oricarui tip de chestionar, cercetatorul trebuie sa tina seama de nivelul de pregatire a celor ce urmeaza sa raspunda, de maniera in care se poate trezi interesul respondentilor pentru a completa chestionarul precum si de conditiile de coerenta logica, claritate si inteligibilitate. Importanta este apoi si dimensiunea chestionarului, deoarece de aceasta va depinde timpul necesar pentru completarea lui. Experienta acumulata pana in prezent de cercetarea realizata pe baza de chestionar evidentiaza ca timpul destinat completarii sale depinde in primul rand de imprejurarile in care se istreaza chestionarul. Astfel chestionarele inmanate in magazin, pe strada, la iesirea din centrul de votare nu trebuie sa necesite pentru completare un interval de 5-10 minute. Acelasi interval de timp va fi respectat si in cazul chestionarelor la care se solicita raspunsul prin telefon. Daca chestionarul se istreaza la domiciliu sau la locul de munca al respondentilor, atunci el poate fi dimensionat pentru a putea fi completat intre 30 si 60 de minute, dar in nici un caz nu va trebui sa depaseasca termenul de 60 de minute. Corectitudinea informatiilor colectate cu ajutorul chestionarului este conditionata de modul in care sunt abordati viitorii respondenti, de increderea pe care o inspira operatorul care istreaza chestionarul si de abilitatile de comunicare ale acestuia. Cei abordati pentru a completa chestionarul vor reactiona negativ daca persoana operatorului nu inspira incredere sau daca acesta nu stie cum sa li se adreseze. Intervine apoi seriozitatea operatorului caruia ii este interzis sa istreze chestionarul altor persoane decat celor care sunt incluse in esantion. Pentru sporirea sanselor de completare a chestionarului de catre toti cei carora le este destinat, se presupune ca chestionarul sa reprezinte interes si aceasta conditie va fi indeplinita atat prin natura temei investigate cat si prin maniera de formulare a intrebarilor. Experienta arata ca chiar chestionarele mai extinse sunt completate integral daca prezinta interes pentru respondenti. Intrebarile unui chestionar se deosebesc dupa mai multe criterii: a) dupa rolul pe care il au in cadrul chestionarului se intalnesc urmatoarele tipuri de intrebari: - intrebari introductive menite sa formalizeze respondentul cu subiectul investigatiei, sa trezeasca interesul acestuia. - intrebari de trecere spre continutul propriu-zis al chestionarului - intrebari filtru care nu permit trecerea la intrebarile urmatoare daca nu s-a raspuns la intrebarea anterioara - intrebari bifurcate care directioneaza spre intrebarile urmatoare in functie de raspunsul dat la aceasta intrebare - intrebari de control cu rolul de a verifica daca respondentul a inteles sensul intrebarilor anterioare si daca raspunsurile date pana atunci sunt sincere - intrebari de identificare prin care se cere respondentului sa mentioneze sexul, varsta, studiile, zona de domiciliu pentru a stabili grupul social carui ii apartine respectivul respondent 6

Asemenea de intrebari se plaseaza intotdeauna la sfarsitul chestionarului explicandu-se totodata ratiunea introducerilor pentru a evita suspiciunile celui care completeaza chestionarul b) dupa forma intrebarilor si posibilitatile de raspuns se impart in: - intrebari standard sau inchise( da, nu, nu stiu sau foarte mult, putin, forte putin,deloc) - intrebari care contin raspunsuri posibile - intrebari deschise care dau posibilitatea respondentului sa formuleze el insusi raspunsul si sa dea propriile explicatii. Cat priveste clasificarea chestionarelor, acestea se disting in functie de continutul informatiilor vizate in chestionare de date factuale si chestionare de opinie. Primele se mai numesc si chestionare istrative si ele sunt lansate de catre institutiile istrative publice pentru cunoasterea diferitelor realitati sociale( structura populatiei, varste, sexe, profesii, avere, nivelul de pregatire,etc.). un astfel de chestionar il reprezinta cel istrat cu prilejul recensamantului populatiei. Celemai folosite chestionare istrative sunt chestionarele statistice cu ajutorul carora se colecteaza de catre institutul central de statistica toate informatiile privitoare la viata economica, culturala, politica, religioasa, etc. Chestionarele de opinie au ca scop cunoasterea opiniilor si atitudinilor respondentilor fata de anumite realitati sociale iar prin intermediul lor si cunoasterea realitatilor la care se refera aceste opinii. Dupa intinderea si diversificarea informatiilor colectate chestionarele se impart in: - chestionare speciale care se limiteaza la informatii dintr-un singur domeniu - omni... care colecteaza informatii din mai multe domenii In cazul chestionarului de opinii reusita anchetei desfasurate cu ajutorul acestora este conditionata decisiv de modul in care se realizeaza esantionarea si de caracterul reprezentativ al esantionului. Prin esantion se intelege grupul de persoane selectat pentru a raspunde la chestionar. In raport cu numarul populatiei investigate esantionul este de dimensiuni foarte mici, dar acesta nu reprezinta un obstacol in calea obtinerii unor informatii foarte corecte. Potrivit reprezentantilor institutului Gallup, la o populatie ca a S.U.A. de peste 200 milioane locuitori, un esantion de 100 de persoane da o marja de eroare de 15%, la 200 de persoane marja de eroare scade la 5%, la un esantion de 10000 de persoane marja de eroare scade la 1,5%. Prin urmare legile statisticii sunt cele care determina relatia dintre domeniile esantionului si corectitudinea evaluarilor. Pentru ca esantionul sa fie cat mai reprezentativ se recomanda urmatoarea procedura: a) stabilirea universului anchetei sociologice adica a dimensiunilor populatiei supuse investigatiilor. b) Elaborarea modului teoretic al structurii populatiei pe diverse criterii: varsta, sex, profesii,etc.

7

c) d) e)

Stabilirea in functie de dimensiunea populatiei investigate si a celei situate in esantion Stabilirea dimensiunilor sub-esantioanelor in functie de ponderea pe care o are fiecare grup social in ansamblul populatiei Selectarea preponderent aleatorie a personalului din esantion, aceasta metoda de selectare oferind sanse teoretice egale pentru fiecare membru al populatiei spre a fi inclus in esantion

Chestionarul este cel mai ieftin mijloc de investigare sociala si cu ajutorul lui se pot recolta si prelucra intr-un interval relativ mic de timp informatii dintre cele mai diverse si intr-un volum foarte mare. Pentru istrarea chestionarului nu este necesara intotdeauna deplasarea operatorului la domiciliul sau locul de munca al respondentului, in prezent folosindu-se chestionarele trimise prin posta sau publicatii in ziare. Corectitudinea informatiilor dobandite pe baza chestionarului este asigurata daca se respecta conditiile privitoare la calitatea intrebarilor, la selectarea esantioanelor, la modul de lucru al operatorilor cu respondentii. B. 2 Interviul – reprezinta o modalitate de investigare sociologica asemanatoare cu chestionarul, in sensul ca se realizeaza tot pe baza de intrebari, dar se deosebeste de chestionar prin forma orala de adresare a intrebarilor si de formularea raspunsurilor. Interviurile se impart in 2 categorii: a) interviuri formale- se realizeaza pe baza unei liste de intrebari, comunicata din timp celui intervievat dupa care are loc intalnirea dintre acesta si persoana care ii ia interviul, el raspunzand oral la intrebarile care ii sunt adresate de catre intervievator. Aceasta forma se foloseste indeosebi in cadrul personalului cu functii publice importante. b) Interviuri informale – se realizeaza pe baza intrebarilor pe care cel care ia interviul le adreseaza in momentul intalnirii cu cel intervievat, dandu-se impresia ca asemenea intrebari ar fi fost concepute chiar in momentul respectiv. In realitate intervievatorul are stabilite din timp intrebarile pe care le va adresa, dar maniera in care le formuleaza da impresia de spontanietate. Interviul prezinta fata de chestionar o serie de avantaje si anume: a) caracterul mult mai flexibil aal intrebarilor, in sensul ca aceeasi intrebare poate fi reluata daca nu a fost inteleasa de catre intervievat sau daca nu s-a obtinut un raspuns multumitor b) este asigurata posibilitatea de a se obtine raspunsuri la toate intrebarile ce sunt adresate intervievatului c) se ofera si posibilitatea extinderii intrebarilor In acelasi timp interviul va prezenta si o serie de dezavantaje si anume: a) este mai costisitor decat chestionarul b) exista riscul incadrarii cond. anonimatului celui investigat c) exista si posibilitatea deturnarii sensului informatiei obtinute prin interviu. 8

Bibliografie : 1. Nicolae Grosu, Rigorile cercetării, Bucuresti, Edit. Expert, 2000. 2. Constantin Enăchescu, Tratat de teoria cercetării stiinŃifice, Iasi, Edit. Polirom, 2007. 3. Stefănescu C., Metodologia cercetării stintifice în management, Editura FundaŃiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007, cap. 5, pp. 65-70

9