Cazul Anca 5t3s72

Cazul Anca Broscoţean ~Cazul O MARE ÎNSCENARE JUDICIARĂ ~ dintre Anca reprezintă una

cele mai mari înscenări judiciare din istoria României. Din acest caz se poate învăța însă o lecție importantă și care ține, totodată, de esența dreptului: JUSTIȚIA NU TREBUIE SĂ OFERE PRIORITATE INTERESELOR PUBLICE SAU INTERESELOR PRIVATE, JUSTIȚIA TREBUIE SĂ ECHILIBREZE PERFECT INTERESELE PUBLICE ȘI INTERESELE PRIVATE

I. Situaţia premisă, descoperirea crimei şi primele constatări Anca

Broscoţean, o tânăra în vârstă de 19 ani, de loc din Sibiu, şi-a găsit sfărșitul, unul cu adevărat tragic, în Bucureşti. Aceasta tocmai terminase liceul şi a venit în Bucureşti cu dorinţa de a se înscrie la ASE (Academia de Studii Economice, o instituţie publică de învăţământ superior din Bucureşti, România, fondată în anul 1913). Pe durata cât trebuia să stea în Bucureşti și să susţină examenul de itere, Anca Broscoţean a locuit la o mătuşă, Rodica Coroiu, domiciliată în Bucureşti. Anca Broscoţean a dispărut din dată de 6 iulie 1977, undeva în jurul orelor 14, după ce aceasta plecase la facultate că să vadă în ce sală de examen fusese repartizată să susţină examenul de itere. În data de 7 iulie 1977, adică în ziua imediat următoare, Rodica Coroiu a anunţat dispariţia nepoatei sale. Urmare a acestei sesizări cu privire la dispariție, în perioada 8-12 iulie 1977 au fost găsite succesiv, în diverse locuri din Bucureşti, un număr de șase colete conţinând segmente ale unui cadavru de sex feminin, cadavru care a fost identificat ulterior ca aparținând chiar Ancăi Broscoţean.

 Primele

constatări au ajutat la stabilirea unor informații legate de victimă, nu și la descoperirea de indicii despre criminal. În concret, pe baza raportului de autopsie a cadavrului, coroborat şi cu date inițiale din anchetă s-a stabilit că victima a fost violată şi ucisă prin sugrumare, strangulare şi obturarea căilor respiratorii în dupăamiaza zilei de 6 iulie 1977, în jurul orelor 15-16. Totodată, examenele de laborator au pus în evidenţă faptul că victima avea grupa sangvină 0(I) și o alcoolemie de 0,50%o în momentul instalării morţii.  Mătuşa Rodica Coroiu a declarat că o rugase pe Anca Broscoţean să cumpere un săpun şi câteva suluri de hârtie igienică; mai mult decât probabil, acea hârtie fusese folosită de criminal ca s-o asfixieze pe Anca Broscoţeaa, în laringele acestea fiind găsite mai multe bucăţi dintr-un material asemănător. S-a constatat şi faptul că ucigaşul avusese la raport sexual cu victima, neputându-se însă stabili dacă această mai trăia când a fost agresată sexual sau nu. De asemenea, părţi de cadavru fuseseră înfăşurate în pantaloni bărbăteşti, folii de plastic, fiind transportate cu sacoşe de pânză şi două genţi de voiaj, una roşie, altă verde -într-una din aceste genţi a fost descoperită o cheie Wertheim, de pe una din sacose a fost prelevată o amprenta clară a unui police (degetul mare). S-a mai constatat și faptul că Anca fusese deposedată de cercei, un inel de aur şi de un ceasbrăţară care avea sub capac fotografia prietenului ei din Sibiu.  

Capul Ancăi

Cefalica si bustul victimei dupa asamblare

II. Impactul crimei asupra societăţii, ordinul lui Ceauşescu şi oamenii implicaţi în descoperirea criminalului 



Crima teribilă a cărei victimă a fost Anca Broscoțean i-a zguduit pe români la doar câteva luni de la teribilul seism din data de 4 martie 1977. Crima din data de 6 iunie 1977 i-a panicat în special pe locuitorii Bucureștiului şi a generat zvonuri de groază privind apariţia unui adevărat ”Jack spintecătorul”, zonuri confirmate și de datele din rapoartele inițiale ale medicilor legişti. Mai exact, din perspectiva anului 1977, cetăţenii României erau asaltaţi cu diferite probleme, fie ele catastrofe naturale sau orori create de mâna omului iar această crimă nu a făcut altceva decât să sporească nesiguranţa şi neîncrederea în sistemul de securitate socială și, în special, nesiguranţa şi neîncrederea în protecţia oferită de miliţie. Pentru a stopa această tendinţă de neîncredere a românilor în capabilitatea forţelor de ordine şi pentru a restabili bunul mers al lucrurilor însuşi preşedintele din Republica Socialistă Română, Nicolae Ceauşescu, a fost informat despre noul criminal care bântuia prin capitală.

Urmărirea penală propriu-zisă fost efectuată de un colectiv de procurori, împreună cu ofiţeri de miliţie din cadrul Inspectoratului General al Miliţiei şi din Miliţia Municipiului Bucureşti, iar în ultima parte în principal de către procurorul Dan Mirescu, delegat în acest scop de către fosta conducere a Procuraturii Generale. Urmărirea penală s-a concretizat printr-un rechizitoriu care a fost întocmit şi semnat de procurorul Florin Dimitriu şi procurorul Dan Mirescu, confirmat de Dumitru Popescu, la dezbaterile din faţa instanței de fond participând un alt procuror, procurorul Alexandru Grigore.

 

III. Ancheta propriu-zisă și legăturile către Samoilescu 

Ordinele clare de prindere a criminalului venite din partea lui Nicolae Ceaușescu și semnele evidente că se confruntă cu un criminal sadic și imprevizibil au făcut ca ofițerii de miliție și procuratură să pornească o anchetă de proporţii, volumul de muncă depusă fiind imens. În concret, au fost scotocite 1.000 de imobile aflate în vasta „zona critică“, adică în zona care cuprindea locurile unde fuseseră găsite coletele. De asemenea, au fost cercetaţi 1500 dintre cei mai periculoşi infractori pentru a se stabili ceas de ceas unde au fost şi ce au făcut în zilele de 6-12 iulie, acestora aplicânduli-se „ancheta severă“, termen oficial pentru ceea ce însemna în realitate „lampa-n ochi şi pumni în bot“, după cum se exprimă cei păţiţi.



În cadrul măsurilor care s-au întreprins pentru descoperirea autorului, printre persoanele suspecte fiind inclus și Gheorghe Samoilescu.

suspect, în acest sens existând următoarele argumente: -numele lui Gheorghe Samoilescu şi numărul de telefon al acestuia figurau în agenda personală a victimei -în luna iulie 1976 Gheorghe Samoilescu a cunoscut-o întâmplător în Bucureşti pe Anca Broscoțean, a condus-o la domiciliul sau în scopul de a întreţine relaţii sexuale iar la refuzul acesteia i-a luat un medalion din aur pe care ulterior, în luna august 1976, l-a vândut -în perioada iulie 1976-mai 1977, Gheorghe Samoilescu și Anca Broscoțean au avut mai multe convorbiri telefonice, motivate de insistenţele acesteia de a-şi recăpăta medalionul -Gheorghe Samoilescu era cunoscut ca având antecedente penale și preocupări de acostare a unor femei în scopul obţinerii de relaţii sexuale. Astfel, în data de de 21 iulie 1977, Gheorghe Samoilescu a fost arestat preventiv pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prin luarea cu violenţă a medalionului din posesia victimei, în luna iulie 1976. După modul de comportare în cercetări, uşurinţă cu care şi-a formulat declaraţiile, cursivitatea lor şi amănuntele furnizate, s-a creat convingerea anchetatorilor că Gheorghe Samoilescu nu putea fi și autorul crimei, doar pentru simplu motiv că a

Pe

baza acestor convingeri s-a propus în zilele de 17, 18 şi 19 iulie 1977 ca Gheorghe Samoilescu să fie pus în libertate dar să fie pus sub filaj, pentru a vedea eventualele sale legături şi modul de comportare. Această propunere nu numai că nu a fost aprobată, ci chiar s-a hotărât, în mod absolut surprinzător, contrariul, Gheorghe Samoilescu fiind pus din nou sub inculpare și mai apoi trimis în judecată prntru infracțiunile de omor deosebit de grav, tâlhărie şi profanare de cadavru.

IV. Torturarea lui Samoilescu întru recunoaştere şi condamnarea acestuia 



Gheorghe Samoilescu a fost supus unui interogatoriu sadic. Mai exact, pe parcusul întregii anchete dar în special în prima parte a acesteia, Gheorghe Samoilescu a fost toturat cu sălbăticie într-o pădure de la marginea Bucureştiului de către colonelul de miliţie Tudor Stănică, care l-a spânzurat cu mâinile la spate de un copac şi i-a legat o placă de fier de picioare, până când i s-au dizlocat braţele din umeri, fiindu-i pusă chiar și o masca de gaze pe faţă, pentru că urletele sale de durere să nu deranjeze întreaga echipă care îl tortura. Tudor Stănică l-a predat zdrobit şefilor săi pe Gheorghe Samoilescu, afirmând că nu crede că acesta este vinovatul, pentru că “dacă ar fi fost, la câtă bătaie a luat, ar fi spus şi laptele care l-a supt de la mă-sa.” Şi după arestare , Gheorghe Samoilescu s-a menţinut pe aceeaşi poziţie de nerecunoaştere a omorului. Acesta era însă profund incomodat de tratamentul crud la care era supus, lucru care rezultă și din declarațiile date de aceasta

Începând însă cu luna noiembrie 1977, în faţă comisiei de anchetă constituită la nivelul Procuraturii Municipiului Bucureşti,Ghoeghe Samoilescu, sătul de chinul la care a fost supus pe nedrept, a ”recunoscut” participarea sa la omor Ancăi Broscoțean. Începutul seriilor de ”recunoaşteri” datează din luna noiembrie 1977, acestea fiind făcute la procuratură şi în pe videomagnetofon. ”Recunoașterile” lui Gheorghe Samoilescu au fost colaborate cu alte probe obținute tot într-o modalitate abuzivă.  În mod inevitabil și spre satisfacția tuturor celor care l-au torturat, în data de 30 septembrie 1978, Gheorghe Samoilescu a fost condamnat la 20 de ani închisoare pentru infracțiunea de omor deosebit de grav (prin cruzimi), la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de viol, la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie şi la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de profanare de cadavru. Totodată, aplicând dispoziţiile de lege corespunzătoare, instanţa a hotărât ca Gheorghe Samoilescu să execute pedeapsa cea mai grea, la care a fost adăugat un spor de 5 ani închisoare, adică un total de 25 de ani închisoare. Prin aceeaşi sentinţa, Gheorghe Samoilescu a fost obligat să plătească părţii civile, cu titlu de despăgubiri, suma de 17 000 lei și statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 6000 lei. Completul de judecată a fost format din judecătoarea Constanța Stoia, judecătorul Octavian Rădulescu şi trei asesori populari. Sentinţa pronunțată a rămas definitivă în data de 7 februarie 1979, când recursul declarat de Gheorghe Samoilescu a fost respins. 

V. Descoperirea lui Cozmici și eliberarea lui Samoilescu 

Samoilescu a executat doar o parte din pedeapsa de 25 ani la care a a fost condamnat (mai exact 3 ani și jumătate), simpla întâmplare, completată de această dată de promptitudinea miliției și a procuraturii, făcând să fie descoperit adevăratul criminal, Romca Cozmici. Acest Romca Cozmici, fiul unui fost demnitar din Ministerul de Interne, era un individ în vârstă de 25 de ani, cu domiciliul în București, cunoscut ca având probleme psihice, muncitor necalificat, cu condamnări anterioare pentru furt și tentativă de trecere frauduloasă a frontierei.



În concret, în data de 27 noiembrie 1980, în timp ce Gheorghe Samoilescu se afla în executarea pedepsei, un mașinist care era și informator al miliției a comunicat unei echipe operative că a băut cu un individ care i-a arătat că are niște oase în casă și s-a lăudat, totodată, că a omorât mai multe femei. La aflarea acestor informații, miliția și procuratura municipiului București au mers la respectivul individ, Romca Cozmici, în zona Piața Amzei, pe strada

 Din

cercetările care au fost efectuate ulterior a rezultat că respectivele fragmente proveneau din corpul tinerei Marcela Mihai, în vârstă de 28 de ani, muncitoare la întreprinderea de piese radio si semiconductori Băneasa. Marcela Mihai a fost omorâtă de Romca Cozmici în data de 23 aprilie 1980, tranșată, dată la mașina de tocat și trasă la WC, această faptă fiind mărturisită în totalitate de Romca Cozmici și dovedită pe deplin de celelalte probe istrate în cauza.  Prin extinderea cercetărilor s-a stabilit cu certitudine că Romca Cozmici a fost autor și al omorului săvârșit în data de 6 iulie 1977 asupra tinerei Anca Broscoțean. Romca Cozmici a mărturisit că a ucis-o la domiciliul sau pe Anca Broscoțean, relatând detaliat împrejurările în care a comis omorul, a dezmembrat corpul victimei și a făcut mai multe colete cu părți din cadavru, precum și locurile unde le-a abandonat. De asemenea, acesta a prezentat cu exactitate și o serie de aspecte privind situația personală a victimei, îmbrăcămintea și bijuteriile pe care aceasta le purta în data dispariției. Toate mărturisirile pe care le-a făcute Romca Cozmici au fost confirmate ulteriror prin probe.



Pentru comiterea celor două omoruri, chiar a doua zi, în data de 28 noiembrie 1980, față de Romca Cozmici a fost pusă în mișcare acțiunea penală, cu dispunerea arestării preventive iar ulteriror aceasta a fost condamnat la moarte prin împușcare, deși avea serioase probleme psihice. Aceste probleme psihice ale lui Romca Cozmici s-au dovedit și în ultimele momente ale vieții acestuia, Romca Cozmici întâmpinând împușcarea cântând următoarele cuvinte: “dulce ca mierea este glonțul patriei”.



Luând cunoștiință de această situație cu totul ciudată și incriminatorie, generalul de miliţie Valeriu Buzea, unul dintre principalii autori ai înscenării, a trimis un echipaj de asasini să îl omoare pe Gheorghe Samoilescu în penitenciar; din nou însă întâmplarea a făcut ca și direcția de cercetări penale a Securităţii să afle situația, iar astfel aceasta a intuit pericolul și a trimis o echipă care l-a salvat pe Gheorghe Samoilescu cu doar o oră mai înainte de sosirea miliţienilor trimişi să-l lichideze, cel mai probabil prin înscenarea unei sinucideri. Ulterior, Gheorghe Samoilescu a fost pus în libertate ca urmare a unui recurs extraordinar promovat la tribunalul suprem de procurorul general al RSR în 1981.

VI.Reparația tardivă și totuși injustă a torturării lui Samoilescu 

La puțin timp după eliberarea lui Gheorghe Samoilescu, a fost constituită o echipă alcătuită din reprezentanți ai Ministerului de Interne, reprezentanți ai Ministerului Justiției și reprezentanți ai procuraturii generale iar acestă echipă a realizat cercetarea modului în care s-a ajuns la condamnarea lui Gheorghe Samoilescu. Cercetarea realizată s-a concretizat într-o notă din care reieșea indubitabil că trimiterea în judecata și condamnarea lui Gheorghe Samoilescu pentru infracțiunea de omor calificat asupra victimei Anca Broscoțean a constituit o gravă eroare judiciară, eroare judiciară care se putea explica doar prin greșelile și încălcările de lege comise de organele de miliție, procuratură și instanțele de judecată.



În considerarea acestei idei centrale a notei care concretiza cercetarea realizată au fost aduse numeroase argumente, cele mai importante dintre fiind următoarele:

- conducerea comandamentului a orientat și organizat activitățile de investigație și de urmărire penală în mod greșit, mobilizând întregul potențial de muncă în direcția exclusivă a versiunii privindu-l pe Gheorghe Samoilescu - în istarea și aprecierea probelor, s-au comis, de asemenea, numeroase greșeli, ignorându-se unele probe care puneau la îndoială nevinovăția lui Gheorghe Samoilescu sau care confirmau apărările acestuia - din analiza multitudinii de constatări și expertize tehnicoștiințifice efectuate de Institutul de Criminalistică al I.G.M, care au constituit mijloace de probă în dovedirea vinovăției lui Gheorghe Samoilescu, în baza acestor constatări și expertize tehnicoștiințifice nerelevante au fost formulate concluzii total greșite și, totodată, vădit contrare situației de fapt existente - pe parcursul cercetărilor, care s-au desfășurat pe o perioadă de 11 luni, au fost efectuate numeroase acte de urmărire penală care, în final, au fost trecute separat, unele în dosarul de instanța (26 volume), altele în dosarul de casă (19 volume), la dosarul de casa au fost atașate o serie de materiale, care într-adevăr nu prezentau importanță, fiind însă incluse și numeroase alte acte care aveau legatură cu cauza, dintre care multe erau deosebit de concludente și indicau o situației de fapt contrară celei reținute prin rechizitor, fiind favorabile lui Gheorghe Samoilescu

- în timpul urmăririi penale, unele cadre, ofițeri de miliție și procurori, au comis abuzuri si alte încălcări de lege, pentru a obține probe de vinovăție împotriva lui Gheorghe Samoilescu; - dezbaterile judiciare la instața de fond nu s-a desfășurat potrivit normelor de lege; completul de judecată prezidat de judecătoarea Stoia Constanța și procurorul Alexandru Grigore au denaturat sensul acestui moment procedural, de altfel foarte important, neexercitându-și în mod corespunzator rolul activ Prin intermediul acestei note a fost făcută și o propunere de pedepsire a ofițerilor de miliție, a procurorilor, a judecătorilor și a criminaliștilor care au participat la această gravă eroare judiciară, toți aceștia trebuind să înfunde pușcăria. Evident, propunerea făcută a fost considerată prea puțin importantă iar întreaga situație a fost mușamalizată, torționarii lui Gheorghe Samoilescu fiind mutați în alte functii iar apoi șantajați cu propriile păcate să comită alte nelegiuiri în numele regimului comunist.



Lui Gheoghe Samoilescu i s-au acordat, pe cale civilă, 70000 lei despăgubiri materiale reprezentând salariile neîncasate pe perioada celor aproape patru ani de detenție, din care, culmea, i s-au reținut 30000 lei cheltuieli de cazare și mâncare în penitenciar. Reparația adusă lui Gheorghe Samoilescu nu a fost nici pe departe cea cuvenită, motiv pentru care după decembrie 1989 acesta a bătut, fără succes, ușile tuturor instanțelor și parchetelor pentru a-i trage la răspundere penală pe foștii milițieni și procurori care i-au pus în cârcă oribila crimă și lau supus unor tratamente inumane, ajungând chiar să depună o plângere penală la Procurorul General al României și un memoriu la secretarul de stat din Ministerul Justiției. Reparația pecuniară a intervenit mai târziu, poate prea târziu, adică după moartea lui Gheorghe Samoilescu din 2003, fiica acestuia, Laura Margareta Turchetta, primind în 2015, în calitate de moștenitoare, daune morale în valoare de 500000 euro și, totodată, scuzele statului român.

Bibliografie 1) www.luju.ro 2) www.curentul.ro 3) www.gorjdomino.com 4) www.ro.wikipedia.org 5) www.procuror.ro

6) www.ziarulring.ro 7) www.evz.ro 8) www.realitatea.net 9) www.bzi.ro 10) TANDIN Traian – Erori judiciare

Proiect la criminalistica realizat de : ASOFIEI

LORENA CROITORIU ANDREI DRĂGOI IONUȚ ENEA ROXANA SECRIERU GABRIEL ZAHARIA CATRINEL Profesor

coordonator: asist.univ.dr.